Cel mai recent roman al lui Ioan T. Morar, ”Negru și Roșu”, este un roman istoric, ce urmărește traseul unui tânăr țigan versatil prin lumea tulbure din anii 1940 din România. Pe rând, elev la un liceu militar, ofițer în București, apoi pe câmpul de luptă de la Odessa, revenit în București pentru a lucra la Centrul Național de Românizare, plecat în Transnistria pentru a-și salva familia, apoi la Moscova pentru a intra în rândul comuniștilor ce vor cuceri în curând puterea.
Acolo, o întâlnește pe Ana Pauker și profitorul din el nu poate refuza nici măcar o partidă de sex cu tovarășa ce îi coordona pe ilegaliștii Internaționalei, care, să recunoaștem!, nu era cea mai frumoasă femeie din lume :D. Iată cum decurg lucrurile:
”S-a așezat lângă Georgian și l-a atins cu genunchiul. Brusc, l-a mângâiat pe față, cu un gest stângaci, punând în mângâiere mai multă forță decât era cazul.
-Și zici că nu ești afemeiat, nu?
-Nu sunt afemeiat, v-am mai spus…
-Dar ai vreo prietenă printre tovarășele internaționale?
-Nu, nu am nicio prietenă…
–Înseamnă că trupul tău are și el dorințe, zise tovarășa Ana, încercând să scape de duritatea din glas, dar rezultatul nu era decât un fel de miorlăială care nu-l atrăgea pe Georgian. Nu ți-e cald? Dă-ți jos pantalonii…
-Nu e prea cald… Dar dacă trebuie… și-și dădu jos pantalonii, rămânând în izmene.
-Vai, dar ce căldură s-a făcut, tovarășe Georgian! zise tovarășa Ana în timp ce se dezbrăca în viteză, ca într-un exercițiu militar.
Îți aruncă toate hainele pe scaun, iar Georgian văzu un trup fără nicio formă feminină, cu niște sâni dizgrațioși, lăbărțați și diformi, parcă adăugați acolo de vreun sculptor fără gust, lăsându-se peste el. Sărutul care a urmat a fost rezultatul a două sentimente care nu se prea întâlnesc în astfel de situații: disperarea tovarășei Ana și dezgustul lui Georgian. Nici urmă de fior pentru el, dimpotrivă, îl blocase rapiditatea cu care tovarășa Ana trecuse la acțiune. Era prima dată când se bloca în fața unei femei dezbrăcate. Și, da, văzând-o goală, Georgian a putut socoti că, după toate semnele, tovarășa Ana, șeful lui direct în misiuni secrete, e o femeie. Erau amândoi pe canapea, iar Georgian încercă să intre în joc, știind că viitorul lui putea să depindă de acest moment grotesc, în timp ce simțea mâna tovarășei Ana desfăcându-i pantalonii și căutându-l între picioare.
–Nu ne-am prea pregătit pentru astăzi, dragul meu tovarăș Georgian, spuse tovarășa Ana cu mâna pe mădularul ofițerului, încercând cu gesturi febrile operațiunea de resuscitare.”
(”Negru și Roșu”, de Ioan T. Morar, Editura Polirom, 2013, pag. 308-309. Sublinierile ne aparțin.)
