Cartea ”Un singur cer deasupra lor”, de Ruxandra Cesereanu, reunește o colecție de portrete ale românilor în timpul comunismului și la câțiva ani după 1989. Portrete diverse și complexe, de la oameni omorâți în închisorile terorii până la portrete de torționari, de la Ceaușescu până la Iliescu, de la oameni simpli și poveștile lor de supraviețuire până la cei din conducerea comunismului.
Pentru rubrica noastră ”Sex în literatură”, am reținut povestirea ”Iubiții”, pe care am avut dorința să o aduc cu totul în fața dvs. Am renunțat, este mai bine să citiți toată cartea, însă am păstrat o mare parte din ea, care ne reliefează cum trebuia să te ascunzi pentru o noapte de dragoste în timpul comunismului, cum se făcea dragoste în apartamentele micuțe ale blocurilor gri.
”Căldura trupurilor lor tinere era ca o ploaie de primăvară, așa semi-dezbrăcați cum erau. Ea își ridicase tricoul și se lipise cu pieptul înțepător de pieptul lui plat, rostogolindu-se și mișcând din coada de păr ca un căluț de mare. Miroseau amândoi a gutui, în timp ce se desfăceau la blugi, nasture metalic după nasture, fără rușine, cu goliciunea împărtășită. Blugii îi cumpăraseră de la polonezele venite la Marea Neagră, care aduceau marfă din Occident. Coapsele ei erau zvelte și proaspete, carnea stătea ca pe un pom înflorit, iar dreptunghiul sârmos din mijloc era moale exact ca un cuib. Băiatul se grăbi să îi sărute genunchii și să urce spre cuibul acela.
Acasă, la bloc, nu aveau cum și unde să facă dragoste, așa că pădurea, seara, fusese singurul loc de împrumut, ca să nu fie zăriți și auziți. Afară nu se încălzise de-ajuns, prin urmare nimeni altcineva nu se mai găsea prin preajmă, nici măcar pentru ceea ce făceau ei și ar fi putut și alții să facă, din dragoste ori măcar de poftă (…)
Fata stătea încă așezată pe genunchi, cu tricoul rulat la gât ca un colier de pânză. Blugii ei desfăcuți lăsau să se întrezărească pubisul mic, ca un colăcel, în vreme ce băiatul îi atingea pas cu pas fiecare bucățică de piele, de parcă ar fi vrut să se sature pentru zile întregi. Sfârcurile ei erau ca niște sâmburi de cireșe, amărui puțin la gust, în vreme ce sexul lui se deșteptase la o viață atât de intensă încât ar fi distrus orice fel de zid între el și dulce-amăruia sa pradă. Da, afară, în lumea reală, era comunism, părinții lor erau membri de partid, mai mult în silă, dar aici, doar ei doi, slavă domnului, erau singuri, numai ei și trupurile lor, și prima lor încercare de a face dragoste. (…)
Băiatul își așternu întreaga mână sub pubisul ei, ca o batistă, iar fata îi mângâie sexul, lipindu-l de unul din șolduri, ca să îl țină legat de ea, aproape, să-l simtă și cu oasele. Apoi pieptul ei, cu cele două ridicături umplute de viață ascuțită, începu să îl atace ritualic, iar el se lasă asaltat, în timp ce mâna lui rămăsese prinsă în tăietura ei, deschizând-o tot mai mult, folie cu folie. Stăteau amândoi cu ochii larg deschiși, ca să se iubească și cu ochii, nu doar cu mâinile, buzele și pielea. Bieții lor părinți făceau totul pe acuns, ca să nu se audă nimic, nicio atingere, cu lumina stinsă, pe tăcute, ca să nu audă vecinii, prin pereți, să nu-i audă copiii, să nu vadă nimeni, să nu simtă nimeni, până când ei înșiși ajunseseră să nu mai simtă nimic, ci să facă totul mecanic. Sărmani părinți care nu mai știau să facă dragoste sau care se temeau să facă dragoste, ca nu cumva femeia să rămână însărcinată.
Gura fetei era uleioasă, răsfirându-și în chip dorit uleiul în gura lui, gâturile se alungiseră și se încolăciseră ca niște coapse dublate. Ceva convulsiv și iute se revărsa în ei amândoi, o patimă în devălmășie, o durere surdă și dulce în zona inghinală. Se lipiseră aproape să se suprapună, încât niciun fir de păr nu ar mai fi încăput, apoi mișcarea aceea știută din povești ori din cărți începu să se consume, dând buzna peste ei, deversându-le plăcerea în cantități intensificate până când strigară amândoi, bucuroși, mișcându-se vijelios, consistent. Strigătul lor era împlinit și vorace. Se petrecuse între ei o plăcere despre care știau, dar care doar acum se îmbogățise cu senzațiile lor acute de oameni tineri, cu prospețimea unei vigori pe care un cuplu matur nu o mai poate avea, fiindcă doar la foarte tinerețe trupurile sunt uimitoare în dăruirea lor nerușinată, în atingerile încălcătoare de folosințe trupești.
Nefiind la mijloc nicio obișnuință, căci actul lor de dragoste se petrecuse pentru întâia dată, nimic nu era interzis. Firișoirul de sânge al fetei curse sfios și împlinit în același timp, fiindcă, sub umbrela acestei atingeri, fata devenise femeie, iar băiatul devenise bărbat. Lucrurile se legau mai ales fiindcă făcuseră dragoste departe de apartamentele oficiale ale părinților lor, departe de cartierele de blocuri comuniste, în pădure, seara, fără niciun suflet de om în apropiere. Nici măcar vreun zgomot de animal nu era, se auzeau doar trupurile lor atinse unul de celălalt și plăcerea cea nouă, prelungită ca un șnur ombilical între ei. O plăcere care avea să crească mereu de acum înainte, să îi înconjoare cu piciorușele ei lascive, să îi facă să alcătuiască acel animal cu două spinări despre care se tot zvonise că se ivește când o femeie și un bărbat fac dragoste.
Dar vremurile în care trăiau unde rămăseseră? Cum aveau ei să se strecoare prin lumea de-acum cu noua lor plăcere care, poate, i-ar fi mâniat pe ceilalți, părinți, profesori, cunoscuți? La naiba cu vremurile. Dragoste și atât. Plăcere. Ei doi. Singuri.” (pag. 82-85)
(”Un singur cer deasupra lor”, de Ruxandra Cesereanu, Editura Polirom, Colecția ”Fiction Ltd”, Iași, 2013)
