În această săptămână, am citit revistele Suplimentul de cultură, România literară.
–”Suplimentul de cultură”, nr. 459/8-14 noiembrie 2014. Ca de obicei, o adevărată savoare sunt articolele lui Florin Lăzărescu. Acum, el publică două scrisori deschise solicitate lui, una către un cititor din China, alta către viitorul Președinte (concepută înainte de turul 2). Spicuim din prima: ”Sa zicem ca intr-un nefericit accident ar disparea omenirea laolalta cu toate cartile de pe lume. Si ar scapa cumva stupid si nedrept pentru istoria noastra numai romanul meu Amortire. Ei bine, imi place sa cred ca, daca o civilizatie extraterestra ar reusi sa-l traduca, ar afla destule despre adevarata natura umana, despre noi, doar din aceasta carte. Desigur, infinit mai putin decat citindu-i pe Shakespeare, Cervantes, Dostoievski ori Márquez, dar cu siguranta mai mult decat daca ar supravietui doar un tabloid, un discurs politic, instructiunile pentru utilizarea smartphone-ului sau un poster cu o reclama la cea mai buna pasta de dinti.”
Foarte interesante interviurile Iuliei Blaga cu Mia Wasikowska și John Cusack, acordate la Cannes și prilejuite de premiera filmului Maps to the Stars: Iată, de exemplu, ce răspunde John Cusack la întrebarea ”Lucrați tot timpul?”: ”Nu, sunt si perioade in care nu primesc nimic interesant, dar in timpul acela fac altceva. Ca actor nu ai niciodata stabilitate. Daca faci un show de televiziune timp de sapte ani, o sa ai o experienta foarte intensa zi de zi, dar cand totul se termina, o sa fii praf. Si cand se termina turnajul unui film ai o senzatie nasoala. Simti ca innebunesti daca stai acasa.”
–”România literară”, nr. 47/14 noiembrie 2014. Un interviu foarte bun cu Mircea Cărtărescu realizează Teodora Stanciu (Radio Trinitas?). La întrebarea ”Care credeți că este relația între autor și soarta cărților lui?”, scriitorul răspunde: ”Vedeți, un autor nu-i niciodată responsabil de soarta cărților pe care le scrie. Kafka spunea că autorul trebuie să moară înainte ca scrierile lui să capete cu adevărat viață, pentru că numai după ce autorul nu le mai poate influența soarta ele își iau soarta în propriile mâini. Prin urmare, eu am dat drumul din mâinile mele acestei cărți ca și când aș fi dat drumul unei păsări, și o privesc, pur și simplu, cum zboară prin aer. Unde se va duce, ce se va întâmpla cu ea, dacă va mai exista peste 10 ani sau peste 20 de ani – asta nu-i treaba mea, nu mă preocupă. Ceea ce mă preocupă, în momentul ăsta, e scrierea altei cărți.”
Ioana Pârvulescu, traducătoarea celui mai recent roman al lui Milan Kundera, ”Sărbătoarea neînsemnătății”, scrie pe larg despre această carte și despre importanța receptării ei la adevărata valoare: ”Sărbătoarea neînsemnătății e un roman însemnat, subtil, care adună laolaltă teme esențiale din scrisul lui Kundera, dar aduce și multe noutăți de perspectivă și noutăți pur și simplu. Filtrează viața. Filtrare înseamnă aici simplificare, încercare de a esențializa la maximum în plan filozofic, așadar, conform propriului principiu, scriitorul practică în el ”morala esențialului”. Milan Kundera nu e și n-a fost niciodată dintre autorii care să-l măgulească pe cititor, pe contemporanul și semenul nostru. Romanul acesta nu pare scris în așa fel încât să placă sau să facă pe plac. Pare scris ca să te pună pe gânduri. Ceea ce, oricum, ar trebui să ne măgulească.”
M-am mirat că ministrul Culturii din Franța nu a fost demis sau nu și-a dat demisia. Iată ce citim în rubrica Meridiane: ”Cine credeți că a făcut următoarea declarație: ”Mărturisesc fără nici o jenă că nu mai am deloc timp de citit de doi ani încoace”? N-o să ghiciți! E vorba de doamna Fleur Pellerin, ministrul Culturii din Franța, care a mărturisit cu aceeași ocazie că n-a citit un rând din romanele kui Patrick Modiano, recentul Nobel pentru Literatură. Când te gândești că unul dintre predecesorii doamnei cu pricina, Frederic Mitterand, care și-a publicat jurnalul celor trei ani de ministeriat, citea tot ce apărea, mergea la expoziții, la concerte, la teatru, la muzee, și nu doar în Paris, ci peste tot în Franța. Admonestat ironic de Sarkozy pentru aceste călătorii, ministrul i-a replicat că le face pe banii lui, nu pe ai ministerului. Doamna Pellerin e la jumătatea mandatului în care n-a citit nimic. Să așteptăm a doua jumătate!”
