–Fences mi s-a părut unul dintre cele mai bune filme dintre nominalizările de la Oscarurile de anul acesta. Denzel mi s-a părut demențial. Despre acest film, scrie Razvan pe Cefilmevad: ”Ce face Denzel Washington în Fences este egoism pur. Și-a făcut propriul lui film și s-a pus în el cu totul, așa cum un arhitect și-ar face propria lui casă și s-ar muta apoi în ea. Este un film nu doar de autor ci este aproape un film personal. El să joace, el să decidă, el să se bucure, el să îl trăiască. Și o face incredibil. Rareori vezi filme în care, pe parcursul lor, actorii să joace din ce în ce mai bine. Aici așa e. Și el și Viola Davis joacă din ce în ce mai bine cu fiecare minut care trece. Și când credeai că mai bine nu se poate îți dai seama, stupefiat, că ba da, se poate. Monologurile de început nici nu se compară cu incredibila tensiune pe care o are Troy atunci când își dă copilul afară din casa lui, când îl trimite, forțat, dincolo de gard.”
-Pe IstoriaFilmului.ro, din nou reportaje despre lucruri de mult uitate de marea majoritate a cinefililor, dar care trebuie rememorate sau cunoscute. Articolul Elei Duca este despre Halas & Batchelor Cartoon Films – partea a doua -, cei care au creat Ferma Animalelor: ”Pe lângă proiectele comerciale, Halas & Batchelor au reușit să producă și scurtmetraje artistice, de sine-stătătoare, unul dintre ele fiind abstractul Pânza magică (The Magic Canvas, 1948), regizat de John Halas. Filmul este un experiment audio-vizual de aproape zece minute, în care este explorată tema libertății umane. Seiber compune o coloană sonoră pentru flaut, trompetă și quartet, la fel de abstractă și liberă în formă ca partea vizuală concepută de Halas în colaborare cu regizorul de origine ungară Peter Foldes.”
–Doru Pop scrie pe Cinemafotomedia despre Logan, cel mai recent Wolverine și, se pare, ultimul. Nu o poate face decât cu umor, titlul articolului, dar și textul lui, sunt elocvente: ”Cel mai recent film cu Wolverine e cu un Wolverine bătrân, care o întâlnește pe fiica lui Wolverine și care se bate chiar cu Wolverine. Dacă voi v-ați săturat de atâta Wolverine, ce credeți că simte Hugh Jackman după ce timp de 17 ani a tot reluat același rol și după 9 filme cu x-meni în care a băgat cam aceleași mișcări. Probabil că și lui i s-a aplecat de personajul ăsta, dar-mi-te spectatorii! De fapt chiar așa și joacă, zici că e Mel Gibson, în încercările eșuate din ultimul timp de a reveni pe marele ecran.”
-Ionuț Mareș scrie pe ZiarulMetropolis.ro despre câștigătorul Premiului Oscar pentru cel mai bun film, Moonlight, apărut de curând și pe ecranele noastre, dar care mie mi s-a părut mai degrabă insipid: ”Această regie rezervată şi deloc lipsită de calităţi – vizibile în special în momentele care reuşesc să transmită o anume emoţie care vine din delicateţea cu care Barry Jenkins îşi observă protagonistul şi din interpretările actoriceşti credibil-realiste -, nu este ferită de alunecări în sentimentalism şi dulcegărie (asta şi din cauza alegerii unor melodii stridente prin caracterul lor redundant). Şi nu salvează pe deplin un scenariu şablonard, cu destule situaţii care lasă impresia de déjà-vu şi cu personaje secundare fără profunzime.”
-Despre ”Le tout nouveau testament”, scrie Dan Becerescu: ”L-am gasit original, ciudat, proaspat, creativ, pe alocuri obraznic si potent pentru discutii dupa vizionare. E genul de film dupa care iti vine sa te ridici de la biroul din hala, pardon open space-ul in care lucrezi, si sa te cari acolo unde simti ca vrei sa fi cu adevarat. Si da, cred cu adevarat, ca daca am fi informati clipa de clipa cu cat mai avem de trait pe acest pamant, viata ar arata fundamental diferit pentru fiecare dintre noi. Ne-am elibera de cea mai adanca si nespusa dintre toate fricile noastre.”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Fantastic Beasts and Where to Find Them” (2016)
-”Copie conforme” (2010)
-”I, Daniel Blake” (2016)
-”La La Land” (2016)
