-Marian Radulescu scrie la liternet.ro despre filmul ‘Exilul’ al lui Andrei Zviaghinţev: ‘Atmosfera năucitoarei ficţiuni cinematografice de Andrei Zviaghinţev numite Izgnanie (în română: Exilul) mă duce cu gândul la blestemul numit uitare. Uitarea sau nepăsarea bărbatului faţă de ceea ce, aşa cum scrie la carte, femeia de lângă el – atunci când nu se foloseşte de frumuseţe ca acoperământ al răutăţii – îşi doreşte: împreuna lucrare şi purtare a sarcinilor. Vera, personajul principal feminin, sfârşeşte tragic în filmul lui Zviaghinţev. Într-un fel, Izgnanie (2007) este o spovedanie. O formă de „întoarcere acasă” prin mărturisirea neputinţei bărbatului de a suporta un cuplu, de a înţelege cuminţenia şi sacrificiul femeii sale. Câteva decenii mai înainte, în anii ’60-’80, Andrei Tarkovski (cineastul din a seva căruia, mai mult sau mai puţin izbutit, se va fi inspirat Zviaghiniţev) se simţea copleşit de vinovăţia faţă de mama sa, faţă de tatăl său, faţă de femeia iubită.’
-Catalin Olaru scrie la ‘PostModern’ despre ‘O poveste de dragoste, Lindenfeld’ al lui Radu Gabrea, scenariul Adrian Lustig: ‘Mai bine de jumătate din film, scenariul maestrului Adrian Lustig curge mai lin decât piatra de curling pe pista proaspăt unsă. Vrea Ulli să plece în oraşul natal? Nicio problemă, şoferul se execută şi conduce aproape o zi până în România, că nu s-o face gaură-n cer. Vrea domnul să dea de Helga şi să recupereze timpul pierdut? Nimic mai uşor! Întreg satul e părăsit, cu o singură excepţie: vechea casă a lui Helga, în care ia ghiciţi cine trăieşte acum? Aşa e, chiar Helga! Vrea domnul să îi fie servită masa, iar apoi să doarmă acasă la madame? De ce nu? Genericul final ar fi picat atunci la ţanc, dar ar fi trebuit schimbat titlul, din Poveste, în Povestioară de dragoste, dacă nu chiar Nuvelă.’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”The Leftovers” (2013)
–”Third Person” (2013)
