Prin blogosfera cinefila (3 – 9 octombrie 2011)

-Bogdan de la „Blogul de filme” ne promite in saptamana ce urmeaza un Octombrie special si incepe cu o serie de filme „Made in China”. Primul dintre acestea este „Spring in a Small City”: „Drama întregului film este dată de dilema creată în mintea Doamnei, care este pusă în situația de a judeca un fapt evident: este căsătorită cu un om pe care nu îl iubește dar pe care trebuie să îl slujească în numele relației sociale pe care o au, dar psihologic, este tentată să se închine vechii sale pasiuni amoroase. Comportamental, Doamna este ireproșabilă –  sunt totuși, două scene care cumva deturnează conduita afișată, defulând realele dorințe. Una este cea în care cuplul, și fostul amant se plimbă printr-o livadă, și când la un mic popas, Doamna este luată de mână de către fostul amant, dar îi lasă mâna liberă în final, sub privirea discretă a soțului. Iar cea de a doua este cea în care, așezați pe pat, cei doi amanți poartă o discuție în contradictoriu, iar Doamna, într-un moment de furie, verbalizează ceea ce gândea de mult, și anume că rezolvarea dilemei sale ar putea veni o dată cu moartea soțului, retrăgându-și imediat vorbele și regretând, ulterior.”

–Al doilea film Made in China de pe blogul lui Bogdan pe care îl prezentăm este „Temptress Moon”, al regizorului Chen Kaige: „meritul lui Kaige este acela de a fi creat o povestioară încărcată psihologic, în care fiecare din personajele care defilează de-a dreptul magic sub bagheta lui Christopher Doyle (The Limits Of Control, Paranoid Park), face un tur de forţă personal. Asta pentru că regizorul decide să plaseze pe locul secund acţiunea filmului şi să confere strălucire personajelor sale suferinde de-a dreptul. Fiecare din ele suferă de pe urma traumelor copilăriei, relaţiile dintre ele întotdeauna fiind umbrite de experienţele dureroase. Raporturile dintre personaje sunt dure, rigide şi conjugate cumva cu un fel de onoare.  „

–Pe Ad’s Blog, intalnim o frumoasa pledoarie pentru cartile lui Haruki Murakami, dar si asupra faptului ca este aproape imposibil ca acestea sa fie transpuse pe marele ecran. Singurul care se pare ca a reusit in aceasta intreprindere este regizorul vietnamez Anh Hung Tran, care a adaptat cinematografic „Padurea norvegiana”: “Pădurea norvegiană e un film care cere răbdare. Care nu te cucereşte de la început, ci mai degrabă ţi se oferă treptat. Care te câştigă lent, prin ritmul său languros şi prin fineţea cu care pătrunde în culisele misterioase ale unor poveşti de dragoste. Iar la final, vizionarea te face nu numai să vrei să îl (re)citeşti pe Murakami, ci îţi şi lasă gustul diafan, dulce-amar, al unei incursiuni profunde prin labirintul maturizării afective. “

-Pe FilmSinopsis.ro, ne reintalnim cu Woody Allen, un regizor caruia i-am dedicat si noi de curand o serie de recenzii cu privire la filmele din anii ’70. Marian se afla in fata lui Annie Hall, considerat cel mai bun film al regizorului american, pe care l-am recenzat si noi aici. Care este parerea lui?: “Filmul lui Allen este o comedie romantică, plină de flashbackuri şi dialoguri spumoase. Ca să fie mai special, personajul lui Woody Allen, Alvy Singer se foloseşte de multe ori de figuranţii din filme, care cu ajutorul acestuia devin personaje cu o replică sau două, îl ajută sau îl încurcă pe acest newyorkez nevrotic. Inovaţia regizorală merge mai departe şi deseori, personajul apelează chiar la public(sugerând idea unei piese de teatru) pentru nişte răspunsuri.”

(Jovi)