Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefilă (27 februarie – 5 martie 2017)

A fost săptămâna Oscarurilor, așa că s-a discutat mult despre asta. Dacă nu le-ați văzut, puteți afla câteva amănunte simpatice și coerente în articolul lui Cosmin de la FacemFilm.ro: ”O nouă surpriză au fost premiile luate de Manchester by the Sea, mai ales cel pentru cel mai bun actor în rol principal pentru Casey Affleck. Surpriza nu vine din cauza că Affleck nu ar fi făcut un rol foarte bun, ci din cauza unor acuzații de hărțuire sexuală din trecut, care au reapărut recent. Și cum știm că membrii Academiei sunt sensibili la așa ceva (vezi cazul Nate Parker și Birth of a Nation), surpriza este cu atât mai mare. O mică surpriză e și premiul luat pentru cel mai bun scenariu original.”

Tot despre Oscaruri scrie și Dan Becerescu pe blogul său. Una dintre opiniile foarte pertinente este că unele – multe – filme sunt făcute special pentru premiile Oscar: ”Cu exceptia lui Hell or High Water pe care l-am vazut cumva intamplator si care mi-a placut tare si a lui Arrival pe care am mers sa-l vad in cinema si care iarasi a fost bun bun… Ce sa vad? Musicalul imi repugna by default – asa ca m-am ferit de La La Land, Manchester ala suna a depresie curata. Multe altele par a fi gandite atat de for the Oscars incat pur si simplu nu-mi vine sa le vad.”

-Nu trebuie ignorat nici articolul lui Cristi Mărculescu, cu plusuri și minusuri. Iată ce spune despre Moonlight: ”Moonlight -Best Movie asta înseamnă că, în mod haluciant de onorabil, Academia de film și-a ieșit din cacademismele de zeci (și sute) de milioane pe care le tot pompează și-a dat Oscar unui film cu buget sub 2 milioane de dolari. Nu-i credeam în stare, faptul că din toată căruța cu filme cu negri au reușit să-l aleagă fix pe cel mai viu, arty și relevant pentru lumea în care trăim este de-a dreptul miraculos. Asta să sperăm că deschide porțile pentru filme care nu costă o tonă de bani (pentru că toate căpușele de la shithollywood trebe și ele să sugă bani din traficuri de influențe, nu pentru că ar fi necesar ca un film să aibă buget de minim 60 de milioane). Also e ceva foarte radical din cinema la Moonlight. Nu pentru că puli supte în prim-plan (trademark pentru arthaus-urile homosexual-festivaliere), asta nu se întâmplă,  dar pentru că avem 3 episoade disparate (și în tăcere disperate) din viața unui personaj și mai mult atmosferă decât acțiune (în toate sensurile termenului). Da, a contat și tot cotcodacul ipocrit despre #oscarsowhite, dar Moonlight ar fi fost un film la fel de bun și cu și fără tevatura neagră. Filmul vine în românica în gen 2 săptămâni, dacă nu l-ați văzut pân acuma nu-i o idee rea să-l vedeți pe cinemau. Nu CERE ecran mare, dar merită mai mult decât un DVD-rip.”

-Pe blogul CeFilmeVad, am descoperit o recenzie semnată de Răzvan asupra filmului iranian Fireworks Wednesday, regizat de Asghar Farhadi: ”Un film excelent, puternic și cu sens, cu o fibră morală cât odgonul de vapor însă care coase cu delicatețe și ușurință, cu ajutorul lui Taraneh Alidoosti și Asghar Farhadi, toate întâmplările ciudate dintr-o după amiază de sfârșit de an, înainte de focurile tradiționale de artificii. Și le dă sens chiar și pentru noi, europenii și ne spune cam așa: unde e dragoste nu e nevoie de chador iar unde nu e, nu mai poate fi de folos.”

-Despre ”A Monster Calls”, un film ce a apărut de curând în cinematografe, a scris Saramon pe Blogdecinema.ro: ”Adaptare a romanului cu același nume scris de Patrick Ness, care semnează și scenariul, ar fi fost foarte ușor ca A Monster Calls să cadă în capcana melodramatismului, însă Bayona reușește să păstreze un echilibru între rațiune și emoție, între real și fantastic. Sunt câteva momente în care am rămas cu senzația că, la nivel narativ, s-a ales calea cea mai ușoară, sunt personaje care nu par deloc reale, ci, mai degrabă, doar mici ajutoare pentru ca autorul să-și poată transmite mesajul, dar sunt și momente în care liniștea face cât o mie de cuvinte, iar acestea sunt cele care îți confirmă că te afli pe mâini bune și că nimeni nu va încerca să se joace cu emoțiile tale.”

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:

-”Ana, mon amour(2017)

War of the Worlds(2005)

Articole similare

”Școala, prin dascăli dăruiți meseriei, formând copiii de azi, poate salva societatea de mâine” (interviu cu Marius Albert Neguț)

Jovi Ene

The Last Waltz (1978)

Jovi Ene

O carte de memorii despre o educație neconvențională: ”Învață cu inima”, de Tony Wagner

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult