-A inceput TIFF 2014 si Florian Rares Tileaga scrie cronici zilnice la liternet.ro cu titlul CatasTIFF 2014 – Ziua …. Din cronica celei de-a doua zi am retinut cea a filmului Ce-am avut mai de preţ / Everything We Loved (r. Max Currie, Noua Zeelandă, 2014): ‘… filmul lui Max Currie – rulat în premieră europeană la Cluj, în a doua zi de TIFF – e o mare excepţie … De fapt, o să încalc regulamentul critic (care spune să nu declari din start că ceva e bun, fără argumente) şi voi spune că filmul e atât de bun, încât impune, vrând-nevrând, o ştachetă înaltă peste care celelalte 11 filme vor trebui să sară cu brio dacă vor să-l „ajungă”.
-Tot de la TIFF si tot din a doua zi a festivalului am retinut cronica lui Lucian Mircu de la Marele Ecran: ‘O promisiune de film bun, având în vedere remarcabilele cariere ale celor doi regizori aclamați din Israel, Guy Nattiv și Erez Tadmor. Cei doi aduc în Magic Men elemente de tradiție pasională evreiască, dar și spiritul aventurii descoperite de un fost politician de 70 de ani, născut în Grecia și refugiat în Israel. Căutarea salvatorului său din timpul războiului, în Salonic, oferă momente pline de umor (în special de situație), dar și momente de pur altruism și încredere în oameni. Câștigarea inimii unicului fiu și a familiei acesteia, ne duce cu gândul la clișeele romanelor lui Coelho (o fi bine? o fi rău), când crezi că pornești în căutarea unei amintiri și regăsești clipa prezentă.’
-Un film de Jim Jarmusch este intotdeuna un eveniment, si despre ‘Only Lovers Left Alive’ scrie Ana Ayana pe blogul ei ‘Numai Filme’: ‘În linii mari, un film interesant. Apreciez originalitatea și scenele în care cei doi iubiți & soți își arată afecțiunea, intactă după atâtea decenii. Ar părea că dragostea începe undeva din infinit și nu se mai termină. Bună și ideea de nemurire, exploatată ca o alegere și nu ca suferință. Cu alte cuvinte, titlul ar putea fi răstălmăcit cam așa: dragostea înseamnă viață. Sau reciproca.’
-Despre filmul biografic al lui Wajda ‘Walesa – Man of Hope’ scrie la Post Modern Adriana Gionea: ‘Acest Walesa privit de Wajda este un om dintr-o bucată, un cap de familie uşor de înduplecat de răbdătoarea soţie, un visător idealist şi, la nevoie, un pragmatic abil în coagularea mulţimii nemulţumite, conştient de abilităţile şi menirea sa de lider. Talentul regizorului de a înlocui mitul cu omul te determină să te întrebi dacă nu cumva dorinţa de a vedea ce poate face un lider din setea de libertate a maselor şi din lipsurile inumane suportate de Polonia sărăcită, nu (doar) idealismul nebunesc, l-a determinat să intre în luptă. Dincolo de portretul visătorului ce luptă pentru libertate, bun de înrămat şi pus în sălile de clasă, vei putea vedea un pariu pus de un lider cu propriile limite de a strânge acea energie colectivă şi de a-şi asuma până la final consecinţele modelării ei, care puteau fi trupurile strivite sub tancuri sau alegerile democratice. Şi tocmai prezentarea lui Walesa drept un parior ce îşi pune în joc propria viaţă i-a iesit cel mai bine regizorului, care a ştiut să redea succesiunea fiecărui moment ce a transformat nemulţumirile şoptite pe la colţuri într-un bulgăre ce a trecut peste ameninţările miliţiei, peste interogatoriile în miez de noapte şi, mai ales, peste zelul securiştilor ce stau la pândă.’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”So weit die Füße tragen” (2001)
1 comment
Imi pare bine ca am citit un nou punct de vedere pentru „Only Lovers Left Alive”. Aveam si eu unul 😉