-Victor scrie despre „Life of Pi„, un film care l-a impresionat doar sub aspectul imaginii si caruia ii da aceeasi nota ca si mine: „Finalul este un punct mare minus al filmului. Explicația alternativă pe care Pi o oferă pentru ceea ce s-a întâmplat strică metafora centrală a filmului (omul și tigrul captivi pe ocean). Povestea nu avea nevoie să fie explicată în acest fel, iar chiar dacă păcatul este deja în cartea după care filmul este bazat, Ang Lee mai păcătuiește în plus, lăsându-l pe Pi să ne povestească în cuvinte, fără să recurgă la niciun „ajutor” vizual. Sigur, se poate vorbi aici despre ce înseamnă să fii un bun povestitor, despre valoarea invenției asupra adevărului și așa mai departe, dar Lee nu se angajează în această direcție și doar filmează sec, în cinci minute, o parte din carte care probabil nu i-a plăcut foarte mult. „
-Bogdan de la Blogul cu filme scrie despre filmul „Like Someone in Love„, in regia lui Abbas Kiarostami: „Nu ştiu cum sunt experienţele voastre cu filmele lui Kiarostami, dar la mine, merg precum un digestiv. Iranianul renegat pare să îmi spună că nu finalurile sunt cele care contează într-un film, ci lungile călătorii (cu mașina) de-a lungul peliculei. Drumul e cel care contează, imaginile care se perindă prin oglinizile retrovizoare, figurile din profil ale șoferilor sau acompaniatorilor, sau peisajul de dincolo de parbriz.”
-E timpul bilanturilor de sfarsit de an. Printre ele, cel facut de Bogdan, intitulat Arca lui Noe: „Noe e băiat bun și atent. Înainte de clasica îmbarcare pe Arcă, nu doar fiarele, virușii și nevasta se bucură de atenția lui, dar și filmele. Iată ce a ales el pentru anul ăsta, pentru prăsilă: Like Someone in Love (r. Abbas Kiarostami / Japonia); Vous n’avez encore rien vu (r. Alain Resnais / Franța)”. Continuarea pe Blogul cu filme.
(Jovi)
-A fost si in blogosfera cinefila o saptamana a bilaturilor anului 2012. Danny de la ‘Cutia cu filme’ a publict preferintele sale in doua serii – I si II. Comentariul sau la categoria filmelor de actiune: ‘Dacă ar fi să aleg din cele 23 de Bonduri de până acum, unul singur pe care să îl iau pe o insulă pustie – Skyfall ar fi acesta. Nu puteam să nu-l desemnez cel mai bun film de acțiune al anului. Una din surprizele plăcute ale acestui an a fost Hodejegerne (Headhunters), un thriller norvegian care te ține bine în scaun. Tom Hardy face un rol de zile mari în Lawless, iar Jeremy Renner continuă foarte bine seria Bourne.’
-Si Lucian Maier de la liternet.ro priveste retrospectiv la filmele anului. Voi mentiona direct destul de surprinzatoarea alegere pe care a facut-o si va invit sa le cititi pe celelalte direct de la sursa: ‘ 1. De Jueves a Domingo e realizat de Dominga Sotomayor Castillo şi narează dezorganizarea unei familii. Faptele sînt cuprinse excelent şi susţinute fără probleme prin ceea ce ţine de cinematograf – cadraj, apertură, ritm, secvenţe, montaj. În urma vizionării e greu de imaginat cum ar fi putut fi spusă această istorie altfel decît cinematografic, fără a pierde din calităţi.’
-Mihai Fulger scrie la Obervator cultural despre docu-drama lui Radu Gabrea ‘Trei zile pînă la Crăciun (Ultimele zile din viaţa Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu)’: ‘Un alt mare merit al filmului lui Radu Gabrea este că ne dezvăluie discrepanţa uriaşă dintre situaţia Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu, reconstituită pe baza mai multor surse, şi modul în care ea era reflectată de TVR(L). Din păcate, am avut nevoie de peste două decenii pentru a înţelege cît am fost de manipulaţi, de către mass-media, în acele zile de la sfîrşitul lui decembrie… Imaginea, gîndită de Alexandru Macarie şi George Dăscălescu, este mai brută decît în majoritatea filmelor lui Radu Gabrea, iar mişcările camerei mînuite de Diana Vidraşcu, care ne amintesc deseori de noul realism cinematografic autohton (deşi tăieturile de montaj mai strică fluenţa cîte unei secvenţe), conferă autenticitate şi dinamism cadrelor, aducîndu-ne în mijlocul evenimentelor.’
-Sunt un admirator al regizorului coreean Kim Ki-duk si caut sa vad fiecare film al sau care iese pe ecrane. La ‘Pieta’ nu am ajuns inca, dar a ajuns Adriana de la ‘Cinemateca lu’ Zăvoi’: ‘… la o primă vedere, putem spune despre Pieta că este o altă față a regizorului Ki-duk Kim. Pînă aici nu am văzut tratată relația mamă-fiu (sper sa nu mă înșel), nu am văzut o simbolistică atît de redusă, nu am avut o poveste atît de lin curgătoare și nu am simțit trăirile personajelor atît de intens. Pînă aici am strîns din dinți, ne-am plecat privirea, am tremurat, am zîmbit, ne-am dorit să nu se termine niciodată și am sperat că totul este doar ficțiune. Dar acum avem de-a face cu o istorie simplă, cu sentimente la vedere, jumătăți de întoarceri și o intensitate bizară, care nu crește dar nici nu scade pe măsură ce intrăm în acțiune.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-“Life of Pi” (2012)
–“Cele mai bune filme văzute în 2012” în viziunea editorilor Filme-carti.ro
–“Filmele de Crăciun şi melodiile lor”
-“Miracle on 34th Street” (1947)
-“White Christmas” (1954)
-“Ruby Sparks” (2012)
-“Elf” (2003)
–“The Muppets” (2011)
–“The House of Mirth” (2000)
