–Bogdan de la Emmerdeur.ro (mai nou) face o analiza interesanta a carierei actritei franceze Simone Signoret (si ale sale 21 de filme), imbinand citatele din autobiografia acesteia si propriile impresii asupra acestor filme: „Ştiam că Simone Signoret este o actriţă deosebită. Indiferent de calitatea filmului, liga din care venea regizorul, ca actriţă, Signoret a avut foarte puţine momente de rătăcire. Chiar şi când lucra pro-bono pentru regizori mai tineri (vezi debutul lui Patrice Chéreau, „La chair de l’orchidée”) avea apariţii implicate. Dar dincolo de asta, am citit recent auto-biografia ei, „Nostalgia nu mai e ce-a fost” (pe care Nemira a aavut inspiraţia să o traducă şi în română), care nu e doar o monografie a unei cariere, dar şi un manual de istorie, şi dovada că Signoret avea conştiinţa filmelor sale. În cele ce urmează, fac o listă de 21 de filme în care a jucat actriţa franceză, preluând, acolo unde s-a putut fragmente din carte, dând prioritate sursei directe.”
–Ca de obicei, voi continua sa prezint in aceasta revista a blogosferei recenziile filmelor clasice. Iulian Fira a prezentat, astfel, in saptamana ce a trecut, filmul „The Caine Munity”, cu H. Bogart in rolul principal: „Si asa am ajuns si la Humphrey Bogart si la interpretarea sa despre care afirm, fara urma de echivoc, ca este mai buna decat cele care l-au proiectat in nemurire, din Casablanca sau Soimul Maltez. La scurt timp dupa ce adevarata personalitate a celui pe care il intruchipeaza a inceput sa se dezvaluie, am inceput si eu sa simt o senzatie cu de toate. Un pic de teama in fata unui om dereglat, un pic de dezgust pentru efectul pe care pornirile sale, un pic de compasiune pentru suferinta sa si multa, multa incantare pentru modul cum Bogart imi inspira toate acestea. Din cate stiu, in ultimii ani ai vietii (filmul e facut in 1954, marele actor s-a stins in 1957), a suferit de o boala necrutatoare, dar aceasta nu e un impediment aici. Boggie pare a-si hrani energia creativa din durerea care il incerca, o canalizeaza si produce miracolul artei.”
(Jovi)
–Lucian Maier scrie in liternet.ro despre cele vazute la festivalul Timishort 2013 si vestile nu sunt prea bune: ‘Ziua a doua a festivalului Timishort (vineri, 26 aprilie 2013) a cuprins în program două vizionări competiţionale. Poate că sîmbătă proiecţiile din cadrul Competiţiei Internaţionale vor fi mai temeinice şi, astfel, nu va mai fi atît de puternic decalajul valoric dintre filmele autohtone (prezente în competiţia aferentă) şi cele internaţionale. A trecut jumătate din Competiţia Internaţională şi – cel puţin faţă de anii trecuţi – nu pot spune că am văzut mai mult de două filme care să depăşească liniile sigure ale unui film de şcoală. Asta în cazul bun, în care nu am urmărit glumiţe puerile (precum Planet of Sexes) sau suite întregi de filme cu obrazul subţire, filme care mustesc de un avînt filosofic în care impresia şi infatuarea sînt mult mai puternice decît claritatea şi curăţenia gîndirii….Cel mai bun film din prima jumătate a Competiţiei este Misterio (Mister). Un film spaniol regizat de Chema Garcia Ibarra. Cadre scurte schiţează viaţa anostă a unei doamne de vîrstă mijlocie: serviciu, familie, lipsă de comunicare, alienare. Unul dintre tinerii din localitate e locuit de spiritul Fecioarei Maria. Dacă îţi pleci urechea la ceafa tînărului, Fecioara îţi vorbeşte. De fapt, spiritul respectiv nu e al Fecioarei, ci al unor extratereştri. Cel puţin aşa crede doamna pomenită mai sus. Despre glasul Fecioarei vorbesc mai multe localnice. Aceste fragmente de poveste leagă o istorie coerentă, ironică şi critică la adresa societăţii de consum, în interiorul căreia spiritualitatea devine o aripă comercială, de unde şi istoriile conexe, pline de mister.’
-Tot de la Timishort relateaza si Richie de la Marele Ecran: ‘Aseara s-a dat startul Festivalului Timishort cu un documentar biografic putintel cam… straniu, The Ballad of Genesis and Lady Jaye. E, fara indoiala, o viziune singulara asupra unei povesti de dragoste iar asta din mai multe motive. Intai, personajele implicate nu sunt deloc obisnuite: Genesis e un barbat(?) cu probleme de identitate sexuala iar Lady Jaye o asistenta medicala/dominatrix. Apoi unicitatea relatiei lor e tradusa printr-o pasiune fetisista atat pentru muzica cat si pentru celalalt care pusa in imposibilitatea de a devora isi gaseste supapa intr-o eliberare artistic-ideologica indrazneata numita Pandrogin, cuplul devenind o fiinta noua “mai” evoluata. In al treilea rand alcatuirea filmului -scene de arhiva, filmari de concert, montaje experimentale, bucati supra-realiste, interviu si naratiune din off- e cumva oglinda stilulului muzical numit industrial, al carui pionier a fost trupa fondata de Genesis, adica o fuziune a rockului cu muzica electronica aparuta in 1970 si care amesteca orice de la zgomot alb la muzica concreta, sample-uri si atitudine punk.’
-Andrei Gorzo scrie in Dilema Veche despre trei filme intre care Legături suspecte / Stoker (SUA, 2013) al lui Park Chan-wook: ‘Primit cu răceală la Sundance, Stoker e primul film hollywoodian al lui Park Chan-wook. Filmul lui precedent, Sete (Bakjwi, pe titlul său sud-coreean), era o adaptare după Thérèse Raquin al lui Zola, cu un preot-vampir pe post de protagonist. Stoker e un hibrid încă şi mai bizar. Punctul de plecare al poveştii e cel din Shadow of a Doubt al lui Hitchcock, unde viaţa unei adolescente era dată peste cap de apariţia unui unchi enigmatic, numit (ca şi aici) Charlie. Filmînd pentru prima dată într-un mediu american (identificat, pur formal, drept Connecticut-ul zilelor noastre), regizorul lui Oldboy îl ermetizează şi-l goticizează.’
-Cinesseur ne povesteste o scena din cel mai recent film al lui Giuseppe Tornatore – La migliore offerta (The Best Offer), care nu este sigur ca va ajunge si pe ecranele romanesti: ‘Ocean în urgie, valuri sălbatice izbind fără milă The Virginian, transatlanticul de lux pe care 1900 (Tim Roth) performează, pasageri panicaţi, mobilier în derivă, ce să mai?, tot tacâmul imagistic aferent unei cine-furtuni pe mare. Un singur om nu se pierde cu firea. E în sala de bal, alături de Max (Pruit Taylor Vince), cel mai bun prieten al său, căruia îi oferă un fel de recital privat. Mai mult decât atât, sesizând teama crescândă a companionului său, plusează şi desface piedicile pianului, clipă din care instrumentul începe să valseze pe podeaua străluminată de fulgere, balansându-se în contratimp cu vaporul asaltat de furia talazului. Practic, o scenă de balet cu un pian… prim solist ce se termină apoteotic cu un gag demn de comediile mute ale anilor 30.’
-Imi plac colectiile cu scene ale Angelei de la Anzhela Movies. Acum a venit randul scenelor filmate in gari: ‘Astazi vreau sa va prezint scene din filme care pot fi plasate in timp si spatiu. Dupa ce am facut o selectie a sceneflor in ploaie, dupa ce am adunat colaje de scrisori din filme si dupa ce am incropit un top al scenelor de dans din filme ce nu sunt musicaluri, de data asta vreau sa fac un alt top. Am ales astfel cele mai memorabile scene din film unde personajele poarta o conversatie pe peronul unei gari sau in tren (cele mai speciale). Momentele sunt asezate in ordine invers cronologica, pentru a evita vreo discriminare cinefila. Nu pot totusi sa nu ma abtin sa spun ca scena mea preferata este cea din “North and South”. Sper sa va placa si sa va transmit emotia emanata de acele clipe ce pornesc din anii ’40 ai cinematografiei si inca au ecouri….’ As adauga la colectie o scena frumoasa din cinematografia romana din ‘Steaua fara nume’ regizat de Henri Colpi in 1965, film care se petrece de fapt in intregime intr-o gara:
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=yMODeRvljVI’]
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-„360” (2011) – Festivalul Internaţional de Film Bucureşti, B-Est 2013
–„Hayuta and Berl” (2012) – Festivalul Internaţional de Film Bucureşti, B-Est 2013
-Editorial – Doua zile lungi pentru filme scurte: ClujShorts – Editia pilot
-In Production: „The Hunger Games: Catching Fire” (2013)
–„Iron Man 3” (2013)
–„Pain & Gain” (2013)
1 comment
Dan, multumesc pentru mentionare si pentru completare 🙂