-Au văzut și cei de la Marele Ecran mult-lăudatul prin blogosferă ”Pacific Rim”. Concluzia lui Richie este astfel destul de pertinentă, pentru un film considerat colectabil numai pentru fani: ”Concluzionand, Pacific Rim mi-a lasat impresia de placere vinovata a lui del Toro, un fel de masturbare artistica pentru propria satisfactie si gloria celor care-au inspirat-o, admirabil realizata din punct de vedere tehnic, cu cel mai bine folost 3D de la Avatar incoace dar echivalenta cu o vizita de copil intr-o menajerie si testarea rezistentei robotilor sai de jucarie. Distractiv pentru moment, repetabil din cand in cand, dar usor de calificat drept absurda si imatura de toti cei care n-au avut roboti de jucarie in copilarie…”
-Nici Dan Becerescu de la DMovieblog nu are o părere mult-diferită de filmele de genul Pacific Rim, deși nu a văzut încă filmul cu pricina (dar nici nu se va duce să îl vadă): ”Imi place del Toro foarte mult, imi place pentru Hellboy si Faun, dar monstrii vs. roboti… pe bune?!? Apoi am vazut metascore-ul la 70. Mai-mai ca m-as fi dus, dar m-am uitat la metascore-ul lui Battleship, bomba verii trecute. 41!!! M-a umflat rasul. Apoi am citit 2 chestii, una de p-afara, una de-acasa si m-am convins sa nu dau banii in weekend pe Pacific Rim.”
–Nu știu câți dintre voi urmăresc turul Franței. Eu am cam abandonat în ultimii ani, mai ales de când Le Tour se împerechează (norocos sau nu) cu propriul concediu. Dar pentru cinefili, Cinesseur, și el mare fan al ciclismului de calitate, a făcut în ultimele două săptămâni o paralelă interesantă între etapele Turului și filmele bune, sub eticheta ”I want to ride my bicycle”. Iată ce spune despre un film-emblemă, Ladri di biciclette: ”Dincolo de faptul că e un studiu dureros despre sărăcie şi chinurile de a scăpa de ea, dar şi o evocare luminoasă a relaţiei tată-fiu, filmul lui De Sica, pe care eticheta capodoperă a neorealismului e la locul potrivit, rămâne ceea ce autorul său a intenţionat de la bun început: un manifest anti-escapism şi uberbersonalizat al unei Italii devastate de criza economică ce a urmat celui de-al doilea război mondial.”
–Bogdan de la Emmerdeur.ro continuă să scrie despre filmele văzute la TIFF 2013 (într-un fel, și noi o facem încă). Despre filmul american regizat de Eliza Hittman, It Felt Like Love, el scrie: ” Aparent, It Felt Like Love ar putea fi catalogat prin şablonul „film despre maturizare sexuală”, dar Hittman, regizor-femeie la debut, încearcă să împingă nota ceva mai departe şi să atace subiectul dintr-un punct de vedere mai costisitor ca efort. Dacă explicitează suficient acest punct de vedere sau nu, e o altă poveste. Presiunea sexuală pe care Lila o simte ar putea fi privită ca un pas natural în dezvoltarea şi maturizarea unei copile, fiziologic valid. Însă Hittman se foloseşte de o serie de detalii discrete pentru a-şi defini personajul central drept o victimă a mersului incontrolabil al lucrurilor.”
(Jovi)
–El_KaPpa de la ‘Cinefilul de serviciu‘ a descoperit un thriller spaniol ‘El cuerpo’ neasteptat de bun care mi se pare tocmai potrivit pentru atmosfera verii: ‘Scenariul este construit foarte bine, având doar un singur moment scurt (dacă nu ești foarte atent nici nu-l bagi în seamă) în care logica intră în ceață. Mi-au plăcut flashback-urile ce conturează relația dintre cei doi soți, personajul Mayka cu ale sale glume adorabile, interpretarea foarte bună și credibilă a actorilor în frunte cu Belen Rueda, coloana sonoră și modul în care te ține mereu departe de adevăr, oferindu-ți detalii importante pe care tu să le folosești în cu totul alt scenariu.’
-Filmul de animatie ‘Despicable Me 2’ pare sa merite si el o vizionare la aer conditionat, cel putin dupa cei de la FilmeTari: ‘ Despicable Me 2 este o comedie pe care nu trebuie s-o ocoliți, gașca de năzdrăvani gălbui vă promit umor cât cuprinde, indiferent de vârstă. So far, e cea mai bună animație a verii și nu cred că sunt șanse să-mi schimb părerea. ‘
-Lucian Maier de la liternet.ro scrie despre ‘Domnisoara Christina’ inspirat de Eliade: ‘Domnişoara Christina este produs de Abis Studio. Care a co-produs Undeva la Palilula, un film ce stă bine din punct de vedere vizual (însă nu la fel de bine din punct de vedere conceptual). Sau care a oferit servicii de post-producţie unor proiecte precum Crulic (Anca Damian) sau Potretul luptătorului la tinereţe (Constantin Popescu), filme care – cel puţin în ceea ce priveşte efectele sau calitatea imaginii – stau bine. Era de aşteptat ca şi în cazul Domnişoarei Christina cei de la Abis Studio să reuşească să prezinte un film care, în ceea ce ţine de imagine şi sunet, păstrează un anumit standard calitativ. Însă aceste aspecte nu pot salva un film lipsit de prestanţă, într-un gen în care erotismul şi misterul generate de întîlnirea cu lumea de dincolo nu ar fi trebuit să fie reprezentate atît de plat.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
–”Shokuzai” (2012) – TIFF 2013
–”Foxfire” (2012) – TIFF 2013
–”The Purple Rose of Cairo” (1985)
–”The Lone Ranger” (2013)
–”No” (2012)
–”Despicable Me 2” (2013)
–”A Canção de Lisboa” (1933)
–”The Thin Red Line” (1998)
–”A Dark Truth” (2012)
1 comment
Mulțumesc pentru menționare.