Scriitor în pandemie: Tudor Ganea

Tudor Ganea (n. 1983, Bucuresti) este arhitect. A debutat în 2016 cu romanul „Cazemata” (tradus în franceză în 2020) pentru care a primit premiul “Tânărul prozator al anului 2016”, premiul pentru debut al revistei Observator Cultural şi a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor (debut). În 2017 i-a apărut cel de-al doilea roman –” Miere „- tot la editura Polirom, distins cu premiul “Tânărul prozator al anului 2017”. În 2018 publică romanul “Porci” la editura Polirom (pe lista scurtă a European Union Prize for Literature), iar în 2019 publică romanul “8”  tot la editura Polirom. Fragmente din romanele sale au fost traduse în limbile maghiară, turcă, italiană, franceză, spaniolă și engleză. În curs de apariție se află romanul ”Cântecul păsării de plajă”, la Ed. Polirom.

-Care sunt impresiile tale (la rece) despre anul 2020, cum te-a schimbat, dacă a făcut-o, pe plan personal? Cum a influențat pandemia felul în care ai scris și ai trăit ultimele 12 luni, din punct de vedere literar?

M-am mutat de un an la sat, la părinții mei. Mi-am luat soția și copilul și duși am fost. Am găsit aici, în oaza asta de liniște și izolare rurală, printre pomii din livadă și găinile din coteț, panaceul optim pentru ipohondria și fricile mele medicale care erau și așa mari dinainte să pleznească pandemia. Cât despre scris, îți pot spune că anul trecut, pe vremea asta, când apăruseră deja primele cazuri și la noi, am avut avut simptome de răceală și, speriat că am luat boala și-mi pot îmbolnăvi soția și bebelușul, m-am autoizolat în baia mică (eram în București atunci) unde am petrecut 6 zile cu ușa închisă. Îmi făceam provizii de apă, mâncare, Tantum Verde, Theraflu Sinus și ieșeam numai seara, să mă culc pe canapeaua din sufragerie. Acolo, în baia fără ventilație naturală, la lumină de neon, așezat pe un scaun și cu picioarele întinse pe capacul wc-ului, am scris zi de zi, timp de 14 ore pe zi, cele mai însorite pagini din FZN – care s-a transformat ulterior în Cântecul păsării de plajă.

-Ai participat la evenimente online (Zoom etc.)? Care a fost experiența? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?

Nu am participat decât la un singur eveniment online, când am fost invitat de Simina Diaconu de la Revista de Povestiri să țin un atelier de Creative Writing Sundays (a fost foarte fain!). Apoi am plecat la sat. Aici nu am net. Merg pe datele mobile din telefon (care sunt limitate, și chiar dacă n-ar fi, semnalul este foarte slab și n-aș putea face față unui zoom). Deci nu-ți pot da un verdict vizavi de modul ăsta de comunicare cu publicul, deși cred că e singura soluție în acest moment. Totuși, aștept cu nerăbdare să nu mai fie.

-Crezi că s-a citit mai mult în 2020? Crezi că s-a citit mai mult din cărțile tale?

Habar nu am. Cred că au citit mai mult cei care citeau mult dinainte. Nu cred că cei care n-au deschis nicio carte în anii trecuți s-au trezit deodată pipăind cotoarele cărților din bibliotecă, cu gâturile arse de setea de literatură activată de izolare, sau comandând topuri de volume de la edituri. Pe mine unul, pandemia m-a prins cu un bebe mic în casă, așa că tot timpul liber i-a fost dedicat în întregime lui. Deși am stat acasă în tot acest timp, în 2020 am citit numai pe ciupite și, de departe, cel mai puțin din ultimii 20 de ani. Așadar, cu cititul, depinde de la caz la caz.

-Recomandă-ne o carte din literatura română care te-a impresionat în 2020 și cum a făcut-o. Dar și una din literatura universală, tradusă sau nu în limba română.

Simona Goșu – Fragil (unul din cărțile top treiului meu personal al celor mai bune volume de povestiri românești din ultimii ani) Philip Roth – Indignare (chiar și într-un roman de mici dimensiuni Roth arată cât de mare poate să fie, și o face atît de relaxat și convingător încât, citindu-l, pe lângă sentimentul de admirație copleșitoare, îți vine să te lași de scris. Am citit cartea de două ori, în buclă)

-Ce îți propui, pe plan literar, în 2021?

Nu îmi propun nimic. În zona asta nu mi-am făcut niciodată planuri/termene/rezoluții.

(Sursă fotografie: Citește-mă. Credit foto: Andrei Vornicu)