Care Santos este o scriitoare spaniolă, renumită pentru romanele sale în care explorează memoria, relațiile interpersonale și impactul trecutului asupra prezentului. Și-a început cariera jurnalistică la Diari de Barcelona, lucrând ulterior în redacțiile cotidienelor ABC și El Mundo. În prezent, este critic literar la suplimentul El Cultural al ziarului El Mundo și coordonează site-ul dedicat literaturii spaniole La Tormenta en un Vaso. A debutat în 1995 cu volumul Cuentos cítricos. Opera lui Care Santos este tradusă în peste 20 de țări.
Activitatea sa recentă include romanul Nebunul păsărilor, care a avut un mare răsunet pe plan internațional, dar și în România, și care a fost publicat la Editura Humanitas Fiction, în 2024, traducere de Jana Balacciu Matei. De-a lungul timpului, au mai apărut la aceeași editură unsprezece romane de-ale sale.
Am dorit să port acest dialog virtual cu autoarea după ce am citit recent volumul, pentru a contura o perspectivă mai amplă asupra asupra universului literar din romanul Nebunul păsărilor, dar și pentru că am considerat-o o poveste deosebit de complexă, care merită explorată mai mult. Am vrut apoi să descopăr câteva dintre sursele de inspirație, etape ale procesului de scriere și ideile din spatele cărții. Sper ca acest dialog să-i inspire pe cititori să descopere straturile mai puțin vizibile ale romanului, dar și omul din spatele cărții.
Premii recente: 2017, Premiul Ramon Llull, unul dintre cele mai prestigioase din Catalonia, acordat pentru romanul Nebunul păsărilor, volum care a marcat o etapă importantă în cariera sa. 2023, Premiul de Onoare pentru cariera sa literară, acordat de Asociația Editorilor din Barcelona (Gremi d’Editors de Catalunya), o recunoaștere a contribuției sale semnificative la literatura spaniolă și catalană. Acest premiu subliniază impactul și constanța operei sale de-a lungul anilor.
Nebunul păsărilor abordează teme complexe și sunt curioasă ce v-a inspirat să scrieți această poveste și de unde a pornit ideea romanului.
L-am descoperit pe personajul Eugene Schieffelin într-o carte pe care am cumpărat-o la New York. Aventura lui a fost atât de incredibilă încât, la început, am crezut că sigur trebuie să existe una (sau mai multe) cărți despre el, scrise de autori americani sau britanici. Am fost complet surprinsă să descopăr că nu existau astfel de romane. Cred că pasul următor a fost logic, având în vedere că mi-am dedicat viața să spun povești. Când ai o poveste bună pe care nimeni n-a mai spus-o, e firesc să vrei să o spui tu. Așa a apărut romanul.
Personajul principal trece printr-o transformare majoră pe parcursul romanului. Cum ați dezvoltat acest personaj și ce provocări ați întâmpinat pentru a-i da viață?
Se știu puține lucruri despre Eugene Schieffelin. Era un om discret, nu-i plăcea să fie în centrul atenției. Nu a lăsat în urmă corespondență, jurnale sau alte scrieri care să poată fi consultate. Nici măcar familia lui nu știa prea multe despre el. A fost nevoie să folosesc datele cunoscute ca punct de plecare pentru a scrie o poveste ficțională și a încerca să răspund la o întrebare fundamentală în orice operă de ficțiune: ce motive a avut să facă ceea ce a făcut? Ce l-a împins să acționeze? Era nevoie de un motiv puternic, care a devenit coloana vertebrală a romanului.
Stilul dumneavoastră de scriitură este adesea caracterizat prin împletirea realității cu elemente fantastice sau simbolice. Cum influențează această tehnică narativă modul în care cititorii percep și interpretează povestea?
Literatura presupune libertate absolută. Ea depășește realul, depășește modul în care percepem realitatea în viața de zi cu zi. Cititorii mei înțeleg de obicei acest lucru și acceptă jocul pe care-l propun. Unii, din când în când, mă ceartă. Dar sunt puțini și o fac cu mare delicatețe și afecțiune.
Ce a presupus documentarea pentru volumul Nebunul păsărilor? Există și alte personaje reale care v-au inspirat?
A fost un proces lung și laborios de documentare, pe care am putut să-l fac în timpul lunilor de pandemie și doar pentru că lumea se oprise complet. Nu aș fi putut să-l fac fără această pauză. Cred că și romanul a fost influențat de această perioadă ciudată a vieții noastre. Este, de departe, dintre toate romanele mele, cel în care personajele călătoresc cel mai mult dintr-un loc în altul. Cred că am încercat să compensez propria mea dorință de a călători, făcându-i pe protagoniștii mei să se miște încontinuu. Și romanul în sine este o călătorie: în distanță și în timp. Îmi invit cititorii să călătorească, exact ce ne doream cu toții în lunile de pandemie.
În roman, memoria joacă un rol crucial în definirea identității personajelor. Ce semnificație acordați memoriei în contextul mai larg al experienței umane și cum ați explorat acest concept în Nebunul păsărilor?
Memoria joacă întotdeauna un rol important în tot ceea ce scriu. Nu suntem altceva decât memorie, memorie acumulată. În acest caz, recuperez memoria unui loc și a unei epoci, dar și pe cea a unui mod de a înțelege lumea. Memoria greșită a umanității, care adesea face lucruri cu intenții bune, dar provoacă dezastre.
Ce ne puteți spune despre structura cărții și alternarea planurilor temporale în narațiune?
Nu am vrut să fie un roman din secolul al XIX-lea. Romanele din secolul al XIX-lea au fost scrise, și foarte bine, de mulți autori pe care îi admir. Am vrut să mă deosebesc de ei, să fac ceva diferit, care să aibă justificare în epoca noastră și pentru cititorii de azi. De aceea am ales această structură și această voce. Un narator care știe mai mult decât personajele și care privește acțiunea de la o distanță enormă. Care își poate permite să sară dintr-o epocă în alta. Care ironizează și filosofează. Pe scurt, care nu se limitează și care își tratează cititorii ca pe niște ființe inteligente.
Pe lângă temele menționate anterior, romanul explorează mult și relațiile interpersonale. Cum ați dorit să surprindeți complexitatea acestor relații și ce rol joacă ele în evoluția personajelor?
Ființele umane sunt construite din relații interpersonale. Nu poți construi personaje fără ele. Este primul lucru la care lucrez, întotdeauna, în toate romanele mele. Mă întreb pe cine iubește acest personaj, de cine îi este frică, ce-i lipsește, cum a fost copilăria lui. Construiesc un profil psihologic și pe baza lui clădesc restul. Nu poți fi romancier dacă nu te interesează psihologia.
Nebunul păsărilor este o carte cu mai multe straturi de interpretare. Ați anticipat diversele moduri în care cititorii ar putea interpreta povestea sau ați lăsat în mod intenționat loc pentru ambiguitate?
Ambiguitatea este minunată. Ambiguitatea înseamnă că îți tratezi cititorii ca pe niște egali. Construim povestea împreună. Eu propun, dar cititorul sau cititoarea decid, completează. Nu-mi plac romanele care răspund la toate întrebările pe care le ridică. Literatura care mă interesează cel mai mult este cea care oferă mai multe întrebări decât răspunsuri.
Publicarea romanului Nebunul păsărilor în limba română le oferă cititorilor români ocazia de a descoperi universul dumneavoastră literar. Ce sperați să rezoneze cel mai mult cu publicul român în această poveste?
Din fericire, am mulți cititori în România, și este o țară în care am călătorit de mai multe ori și pentru care simt o afecțiune enormă. De asemenea, datorită autorilor români pe care îi admir, și care nu sunt puțini. Sper ca cititorii mei să se regăsească cu mine și de data aceasta, în care propun o poveste puțin diferită, centrată pe New York și nu pe Barcelona (așa cum îmi este obicei). Și sper să călătorească alături de mine, așa cum au făcut și alte dăți, să se emoționeze și să se bucure.
Cum ați descrie procesul dumneavoastră creativ în general și prin ce s-a deosebit scrierea romanului Nebunul păsărilor de experiențele anterioare?
Acest roman a implicat, și am știut de la început, o documentare lungă și laborioasă. Mi-am propus să scriu un roman despre un oraș care nu este al meu, iar asta mi-a creat anumite dificultăți. De aceea, procesul de documentare și de scriere a fost mai lung și mai greu decât de obicei. Mi-a luat aproximativ de două ori mai mult timp decât îmi ia de obicei să scriu un roman. Dar a meritat, înainte și după publicare.
Sunteți o scriitoare prolifică și apreciată. Cum v-a influențat experiența dumneavoastră ca femeie procesul creativ și modul în care ați construit personajele feminine din Nebunul păsărilor?
Scriem cu toată moștenirea noastră, cu tot ceea ce suntem. Eu sunt femeie, dar sunt și catalană, sora mai mică a trei frați, nepoata și fiica unor femei cu mult caracter și mama a trei copii minunați. Toate acestea influențează, inevitabil, tot ceea ce scriu. În ceea ce privește femeile, cred că personajele mele feminine sunt toate tributare bunicii mele Teresa sau mamei mele. Femeile care mi-au condiționat lumea și viața și, bineînțeles, modul meu de a privi lucrurile.
După succesul romanului Nebunul păsărilor, sunt foarte curioși să aflăm ce proiecte literare aveți în minte pentru viitor. Ne puteți dezvălui ceva despre noile dumneavoastră opere sau despre direcțiile tematice pe care doriți să le explorați?
Tocmai am publicat un roman intitulat El amor que pasa. Este un roman foarte special pentru mine, deoarece povestește istoria incredibilă a modului în care s-au cunoscut părinții mei în Spania anilor ’50. Am construit romanul pe baza scrisorilor tatălui meu (1500 de pagini) adresate mamei mele între 1954 și 1956. Un proiect foarte emoționant și foarte dificil, dar și un omagiu adus tatălui meu, care a murit acum 35 de ani.
Ca fostă librăreasă și mare iubitoare de cărți, știind că pentru dumneavoastră cărțile sunt comori, nu am cum să nu vă întreb dacă aveți vreo librărie preferată care v-a rămas în suflet?
Foarte multe! Nu uit minunata Cărturești Carusel, pe care am vizitat-o la una dintre călătoriile mele în București și de care am fost foarte entuziasmată. Aș putea spune același lucru despre librării din diferite țări ale lumii care m-au pasionat: Lello, din Porto; Ateneo Grand Splendid, din Buenos Aires; Polare, din Maastricht. În țara mea, îmi place să mă pierd prin La Central del Raval, din Barcelona, sau prin Oletvm, din Valladolid.
Ce mesaj doriți să transmiteți cititorilor români care v-au descoperit sau redescoperit prin intermediul romanului Nebunul păsărilor?
Le-aș dori doar să fie fericiți. Cine se bucură de o carte care-i place, cunoaște fericirea. Sper să li se întâmple asta.
Mulțumesc! Și mulțumesc Editurii Humanitas Fiction pentru oportunitatea de a realiza acest interviu.
(Traducere din spaniolă și interviu: Carmen Florea. Foto: humanitas.ro și calderi.cat)
