Invitatul cu nr. 14 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Mihail Vakulovski.
Mihai Vakulovski este scriitor, doctor în Litere, născut în 1972, la Chişinău. Fiul lui Alexei şi Sofia, fratele lui Alexandru Vakulovski. Debut – în 1997, cu volumul de poezie Nemuritor în păpușoi (Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Soros). A publicat cărţi de poezie, proză, teatru, critică literară, eseu, istorie recentă, interviuri, antologii, majoritatea premiate. Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate. Traducător din literatura rusă, tradus în mai multe limbi. Fondator al revistei web Tiuk! (tiuk.reea.net), pe care o realizează de peste 20 de ani împreună cu Alexandru & Carmina Vakulovski și Dan Perjovschi. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului TIUK! Cea mai recentă carte publicată: „Tata mă citește și după moarte (poVeste 18 + despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice)”, Editura Humanitas, Colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani, București, 2020)
– Este pasionat de călătorii scriitorul Mihail Vakulovski?
Sunt sau nu pasionat de călătorii – călătoresc destul de mult, pentru că una din cele mai mari pasiuni ale soţiei este călătoria. Noroc că-mi place şi mie să mă plimb (aici îi semăn bunicului şi tatălui, nu bunicii şi mamei), aşa că cel puţin în vacanţele şcolare nu suntem acasă. Ne cumpărăm bilete din timp – aşa am pierdut, în carantină, două călătorii, dintre care una în Sankt Petersburg, unde probabil că n-o să mai ajungem în următorii n ani din cauza războiului.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Mihail Vakulovski?
Mie mi-ar plăcea să vizitez un singur oraş pe călătorie, să-l văd pe îndelete, la pas, vizitîndu-i şi muzeele, şi stadionul de fotbal, şi cartierele mărginaşe, nu numai centrul, şi în acelaşi timp să am şi timp de citit, seara, la un pahar de vin. Dar am călătorit şi în grup, văzînd zeci de oraşe în aceeaşi zi, şi închiriind maşini şi traversînd toată Sicilia sau Sardinia, de exemplu, iar seara cădeam de oboseală, apoi cîteva luni primeam amenzile acasă, chiar dacă aveam impresia că am mers tot timpul regulamentar.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Îmi dau seama, fireşte, cînd oraşul e frumos, merită văzut, dar sunt oraşe care îţi plac în mod deosebit, pe care le simţi. Călătoriile prin astfel de locuri sunt de neuitat. Mie mi-a plăcut foarte mult – din străinătate – Barcelona, Ierusalim, Madrid, Istanbulul, Budapesta, Petra, Odesa, Kiev-ul, Tbilisi, Baku, Berlin (unde am terminat ultima corectură la „Tata mă citeşte şi după moarte”), Hamburg, Viena, Salzburg, Paris, Valea Loarei, Monaco, Praga, Londra, Varşovia, a fost fain şi-n ţările nordice, îmi place foarte mult Italia, oriunde te-ai duce e foarte frumos şi educativ, locurile fiind încărcate de istorie şi cultură, sunt încîntat de Croaţia, unde am fost de Paşti cu maşina şi am traversat-o de sus pînă-n Dubrovnik (am dormit şi în Zadar, şi în Pula), mi-a plăcut de fiecare dată oriunde am fost în Bulgaria, Turcia şi Grecia, dar e mult de văzut şi-n România, fireşte, din oraşul în care locuieşti şi împrejurimi pînă-n Delta Dunării şi munţii Făgăraş.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Mihail Vakulovski?
Nu cred că în copilărie mă atrăgeau cărţile „de călătorie”, citeam multă literatură, dacă erau şi cu călătorii – alea erau. Poate acelea despre călătoriile în Cosmos, Jules Verne, „Micul Prinţ”…
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Mihail Vakulovski?
Nici acum nu-s prea atras de cărţile de călătorie, oricum, dacă-s doar „de călătorie” chiar nu mă interesează. Dar mi-au plăcut foarte mult cîteva, care – la fel – nu-s tocmai cărţi de călătorie: „Ocolul Mării Negre în 90 de zile. Şapte ţări, opt graniţe şi o lovitură de stat în prime-time” de Sabina Fati şi „Îndrăgostit de lume. Călătoria unui călugăr buddhist pe tărâmurile dintre viață și moarte” de Yongey Mingyur Rinpoche, Helen Tworkov, ambele publicate la Editura Humanitas, ambele lansate la CenaKLUb Tiuk.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Nu şi nu. Dar oricînd şi oriunde ne ducem, îmi iau cu mine şi cărţi şi de multe ori îmi iau cîte o carte legată de locul unde ne ducem. La Florenţa mi-am luat şi „Principele” de Machiavelli, la Toledo am luat Cervantes, la Nessebar/Bulgaria – Gospodinov, pentru Sankt Petersburg îmi pregătisem „Maestrul din Petersburg” de J.M. Coetzee, dar şi Dostoievski (plănuiam să traduc acolo „Smerita”, dar am tradus-o la Braşov). În rest, îmi iau neapărat şi o carte foarte bună de poezie şi ceva noutăţi sau cartea pe care urmează s-o lansez la CenaKLUb Tiuk. Şi căutăm şi vizităm mereu locurile culturale, muzeele, casele memoriale ale scriitorilor etc. La Odesa am vizitat în primul rînd Muzeul Puşkin, la Florenţa – Casa Dante, la Hamburg m-am fotografiat cu Goethe şi Heine, la Amsterdam – cu Anne Frank, la Copenhaga – cu Hans Christian Andersen…
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Aş lua o antologie de poezie, de exemplu „Panorama poeziei universale contemporane”, alcătuită de A.E. Baconsky, şi o carte la fel de groasă, cu foile albe, să am unde să scriu.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Una din cărţile pe care le-am tradus, „Cinci fluvii ale vieţii” de Victor Erofeev, are motoul „Călătoriile scurtează viaţa… Lecturile despre ele o fac practic fără sfîrşit”. Aşadar, poţi călători şi în bibliotecă, citind despre călătoriile altora. Dintre cărţile mele, dacă n-aş fi autorul lor, mi-aş lua în călătorie „Tata mă citeşte şi după moarte” şi „Riduri”, că-s cele mai noi cărţi ale mele, de proză şi de poezie, încă pot fi găsite în librării, nu sunt groase şi n-ar ocupa prea mult loc în rucsac şi în nici un caz nu m-ar plictisi.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Deşi abia ne-am întors de la Hamburg, deja avem bilete spre Lyon şi Mykonos în iulie, iar în august cu siguranţă vom ajunge şi acasă, în Antoneşti/R. Moldova (nu departe de Odesa), de ziua mea şi a mamei.
