Invitatul cu nr. 18 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Andrei Panțu.
Andrei Panţu s-a născut pe 5 mai 1983 la Bucureşti. A studiat ştiinţe politice şi relaţii internaţionale şi lucrează de mai mulţi ani în domeniul IT. A publicat proză scurtă în mai multe reviste — printre care se numără Revista de Povestiri, ARGOS, iocan, Helion, Literomania, OPT motive — şi în câteva antologii. Povestirea sa „Cartea cu două foi” a stat la baza filmului de scurt metraj „În numele tatălui” (2021), regizat de Vladimir Dembinski. Cea mai recentă carte publicată este „Tonomatul”, Editura Humanitas, 2019.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Andrei Panţu?
Am o relaţie ambivalentă cu călătoriile. Nu îmi plac pregătirile de călătorie, uneori pot fi obositoare; nu îmi place să fac bagaje, nu îmi place stresul de a încerca să ajung la timp la avion sau la tren. În acelaşi timp însă, îmi place să explorez, să descopăr ţări sau oraşe în care nu am mai fost niciodată, să ajung în locuri exotice.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Andrei Panţu?
Prefer marea, aşa că ar trebui să includă neapărat măcar o săptămână la mare sau la ocean. Şi ar trebui să mai includă încă o săptămână într-un oraş exotic, nu prea turistic, nu prea aglomerat, în care m-aş plimba, aş vizita, aş descoperi locuri noi, clădiri, muzee, situri arheologice, restaurante, eventual m-aş duce şi la un meci de fotbal. N-ar fi nici prea cald, nici frig — vremea ar trebui să fie potrivită.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
În urmă cu trei ani am călătorit cu soţia în Portugalia. Lisabona a intrat imediat în topul oraşelor mele preferate, dintre toate cele pe care le-am vizitat, alături de Praga şi New York. Plajele, de asemenea, ne-au încântat, mai ales Praia da Falésia, pe care m-aş întoarce oricând. Am descoperit un restaurant care ne-a plăcut, cu gaspacho de căpşuni şi seafood. N-am ştiut că peştele poate fi atât de bun până când am ajuns în Portugalia, mai ales bacalhau a fost excelent.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Andrei Panţu?
Cartea mea preferată de călătorie a fost Ocolul Pământului în 80 de zile. De altfel, e şi prima carte de Jules Verne pe care am citit-o. Mi-a plăcut atât de mult încât am şi recitit-o de două ori, am ascultat şi discul cu teatru radiofonic, m-am bucurat să văd chiar şi o ecranizare în serial la televizor.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Andrei Panţu?
Cărţile preferate de călătorie rămân cele din copilărie. Nu prea mai citesc cărţi de călătorie.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Nu prea am; însă am vizitat mereu cu plăcere muzee sau case memoriale ale autorilor preferaţi: Goethe şi Schiller la Weimar, Kafka la Praga ş.a.m.d.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Aş lua una dintre cărţile pe care vreau să le citesc de foarte mult timp. Aşa am decis de exemplu în urmă cu vreo zece ani, când am călătorit în Thassos: am citit în sfârşit Generalul armatei moarte, romanul lui Ismail Kadare, şi mi-a plăcut foarte mult. Dacă aş rămâne mult timp pe o insulă pustie probabil că aş lua o carte pe care am citit-o deja: Solenoidul lui Mircea Cărtărescu, pe care l-aş reciti cu plăcere.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
De regulă, povestirile mele se concentrează asupra Bucureştiului, însă am şi câteva povestiri a căror acţiune are loc în zone mai îndepărtate, unele chiar exotice: în Finlanda, în baruri din Manhattan, în Iowa, pe o insulă pustie din Atlantic, la marginea Saharei, într-o citadelă italiană sau pe vaporul Conte Verde care se îndreaptă spre Uruguay.
Cred că volumul meu „Tonomatul” (apărut la Humanitas) e potrivit pentru a fi luat în vacanţă. Mulţi cititori au spus că se citeşte uşor, unii l-au citit chiar în concediu.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Aş vrea să fac un city break la Budapesta sau la Viena deşi, dacă va fi foarte cald, s-ar putea să îl amân pentru lunile septembrie-octombrie. Apoi aş merge vreo două săptămâni undeva la mare. Poate revin în Portugalia, poate ajung pe coasta de sud a Spaniei, sau chiar undeva în Africa, unde nu am mai călătorit niciodată. Pe insule greceşti am tot fost, dar mă gândesc să mă întorc în Bulgaria, la Nisipurile de Aur, mai ales că aş vrea oricum să merg şi la Balcik, unde ar fi destule de vizitat.
