Dorian Boguță joacă alături de colegii săi Rodica Lazăr, Șerban Pavlu și Andi Vasluianu în filmul EXT. MAȘINĂ. NOAPTE, regizat de Andrei Crețulescu („Charleston”). Noua colaborare cu Crețulescu înseamnă trei roluri diferite într-un singur film, armonie și bucurie.
Despre acest proiect, dragostea pentru actorie și planurile sale, ne povestește mai multe actorul Dorian Boguță în rândurile ce urmează.
Filmul EXT. MAȘINĂ. NOAPTE vine în cinematografe din 13 septembrie!
Ce te-a atras în primul rând la scenariul/ propunerea EXT. MAȘINĂ. NOAPTE și ce îți place cel mai mult la film?
Am fost atras, înainte de toate, de formula în care se va întâmpla acest film.
Am făcut împreună cinci filme, acesta era al șaselea. E o cifră mare. Eu sper și la al șaptelea film.
Ne cunoaștem atât de bine, că nu e nevoie să termini o frază ca să ne înțelegem unii pe alții. Apoi scenariul în sine era unul foarte special, un pomelnic întreg de text, fără multă acțiune, dar mega atractiv. Conceptul regizoral era unul foarte curajos. Un film de o ora și ceva în doar trei cadre. Da, știm, s-au făcut filme și într-un cadru, dar rămâne la fel de dificil conceptul. Asta înseamnă multă repetitie și apoi o concentrare maximă la filmare.
La repetiții am râs mult, ne cunoaștem de mult, și facem multă caterincă, dar la filmare a fost ca la armată. Altfel nu ieșea.
Îmi place textul la filmul asta. Dacă îl asculți atent, e posibil să descoperi o grămadă de lucruri mișto. Spre exemplu: un personaj spune că mai nou se uită la filme vechi și nu urmărește acțiunea, ci se uita după cum erau îmbrăcați oamenii, la casele din film în care au trăit unii oameni. Am început și eu sa fac asta și mi s-a părut înduioșător.
Ce au în comun personajele pe care le joci în film și ce le desparte?
Vocea e partea comună la aceste roluri, sigur. Topica frazelor, zic eu, e aceeași. Cam atât. Iar ce le desparte: Dorințele pe care le au. Dacă personajul din prima parte dorește să-și salveze viața, al doilea vrea să rezolve situații, e un fel de băiat de băiat.
Al treilea este o persoană foarte sensibilă și empatică. De departe cel mai profund din toate aceste trei personaje.
Care sunt principalele motive pentru care recomanzi acest film prietenilor, spectatorilor, studenților la actorie? Ce crezi că vor regăsi fiecare?
Numele care au făcut acest film. Andrei Crețulescu, ca regizor, a arătat cu precedentele lui pelicule că este printre cei mai nonconformiști autori; umorul lui negru, muzica briliantă și un text care spune multe – toate acestea se regăsesc în filmul nostru și acum.
Iar Rodica Lazăr, Șerban Pavlu și Andi Vasluianu sunt atât de mari că ar fi banal să spun ceva de ei mai mult decât am spus.Eu nu știu ce va regăsi fiecare în acest film, că lumea e așa de diferită și căutările sunt la fel de diferite. Ce e posibil să regăsească, totuși: O melancolie sufletească, adică o nostalgie interioară, asta e ce ține de inimă. Pe partea rațională: Suspans și râs.
În ce măsură experiența de actor într-un astfel de proiect, despre film și implicit despre producție, actori, regie etc a contribuit și la activitatea de regizor, ca inspirație, viziune sau ca discuții pe acest subiect?
Am primit textul, l-am citit și ne-am pus mâinile în cap: cum vom reuși oare să-l spunem fără să nu greșim și să nu ne încălecăm unul pe altul?
E vorba de o acrobație mintală aici. Suntem patru oameni care vorbim în același timp și trebuie să ne înțelegem. Cel mai important era să fii foarte atent când spui și ce spui.
Eu zic că ne-am descurcat bine până la urmă, după mai multe încercări, și de fapt am ținut cont de una dintre cele mai importante reguli în actorie și care mult mai rar este aplicată azi: Atenția la partener și nu la tine.
Ce iubești cel mai mult în actorie? Dar la regie? Și cum le împaci pe cele două?
Când în actorie îți iese, iubești totul, când nu-ți iese nu iubești nimic.
Eu am avut multe momente când am vrut să dau cu ea de pământ, actoria neavând nicio vină. Când ești frustrat, cauți vină în toți, mai puțin la tine. Noroc că au mai trecut anii și am mai învățat câte ceva. Spre exemplu, lumea uită mult mai repede nereușitele tale ca actor și ține minte mai bine reușitele. Știind asta, parcă e mai relaxant, e ca un unguent pentru ego-ul tău mare cât un ou de gâscă.La regie iubesc castingul. Când caut actorii care îmi vor învia personajele și în momentul cand realizez că îi găsesc simt un fior puternic în stomac. Începe ușor să se clarifice imaginea din cap a filmului pe care-l fac.
Apoi continui cu căutarea locațiilor, sentimentul rămâne același, găsesc ceva care se potrivește, simt iar fiorul.
La filmări, am o dublă bună, iar apare fiorul.
Iar montajul e momentul de fibrilație când se vede dacă pacientul va trăi și e un fior continuu. Așa ca pentru mine Regia e ca un fior.
Iar de împăcat cu actoria nu le împac, fiindcă nu se întâlnesc.
În ce alte proiecte te vom vedea? Ne poți spune ce urmează sau la ce lucrezi?
Lucrez acum la un scenariu Horror, îmi place mult ideea de film de suspans. E cumva o dezvoltare mult mai matură a scurtmetrajului meu „Kazimir”.
Apoi aștept rezultatele concursului de la CNC. Am un scenariu acolo pe care doresc la nebunie să-l fac film. E despre oameni care vor să facă bine, dar fac mult rău.
Asta în ce privește regia.
Ca actor, în toamnă voi filma într-un serial, un personaj real, mega controversat, dar nu pot da mai multe detalii. Toate la timpul lor.
