Indignata pana la cer!!!

Ipochimenul isi salta lenes de pe banca kilogramele de muschi si osanza, isi leagana la brau instrumentele de lupta din dotare, isi etaleaza inscriptia SCORSEZE (Doamne pazeste … ce a ajuns bietul Scorsese ) de pe spatele lat cat o banchiza in deriva, impatureste cu grija ziarul cu careul de cuvinte incrucisate si il fixeaza intr-o crapatura dintre plafonul vagonului si peretele lateral. Pasagerii – putini la acea ora – ii privesc uimiti manevrele de etalare a foilor de ziar, pe melamina vagonului de metrou.

Credeam ca in sfarsit, isi va intra in paine si va veghea urcarea calatorilor in statie.

As! Are alta treaba… Spre el vine leganat, din celalalt capat al vagonului, un frate geaman – sau cel putin asa parea a fi… Un alt angajat din tagma Scorseze Si s-au pus nitel la trancaneala, pret de inca o statie.

Apoi, la Piata Victoriei, parasit de colegul sau, eroul acestei istorisiri, obosit de efortul de a sta in picioare prêt de cateva minute, s-a raschirat din nou pe banca, dupa ce – bineinteles, si-a recuperat ziarul din fanta in care il inghesuise.

Am iesit din vagonul de metrou la statia Romana, am urcat primul rand de scari si peste cine dau eu ? Peste alti doi « Scorseze Boys », langa automatul de cafea, inghesuind intre ei o pipita, ea chizatind si ei hahaind… Grea munca de veghe in lanul de secara… pardon – la linistea metroului

Stati, ca nu s-a terminat. Trec de barele de iesire ca sa ma indrept spre scara rulanta si in fata mea, pazind un chiosc de presa inchis, alti trei falnici « Scorseze Boys » stau de vorba, nepasatori si detasati de mediul ostil pe care sunt angajati sa-l vegheze.

Deci, una peste alta, in mai putin de 10 minute am dat peste 7 (sapte) « Scorseze Boys », tineri si vanjosi, bugetari, angajati ai METROREX, spetiti de munca grea si plina de raspundere.

Si astia vor sa faca greva !

Si aia vor sa-mi taie mie din pensia amarata !