Indignari saptamanale

Doua ore la Tribunal

Am avut treaba la Tribunal. Nu, nu am fost nici inculpat, nici arestat si nici parat iar DNA inca nu m-a cautat. Cele doua ore in care m-am vanzolit pe culoarele Tribunalului Prahova mi-au ajuns cu varf si indesat si sper sa nu mai fiu nevoit sa pun piciorul in acea cladire interbelica total neincapatoare pentru valul de infractiuni, procese, avocati si alti trepadusi care transforma atmosfera acestui loc intr-una irespirabila. Chiar la propriu caci aproape toata lumea sta in culoare si pe bancile de langa mesele din hol si…fumeaza.

Un sarman jandarm incerca sa impuna legea tocmai celor care ar trebui sa o cunoasca, respecte si aplice caci chiar daca esti avocat pe penal totusi trebuie sa respecti legea si nu sa te comproti precum clientul tau (cel care si-a strangulat copilul pentru ca plangea sau a infipt un topor in teasta parintelui care nu dorea sa-l imprumute cu un litru de tuica dupa cum aflam zilnic din deversarea de gunoi de la Stirile Pro Tv de la ora 17, 19 si 22- nu ca celelalte televiziuni ar fi mai telectualiste….) O avocata blonda, bine imbracata, tanara, cu cizme scumpe se uita cu dispret la tanarul jandarm care incerca sa-i explice ca nu trebuie sa se fumeze ( pe fata ei se citea intrebarea ba tu stii cat catsig io?).

Cum a trecut jandarmul in hol sa avertizeze alte persoane cum avocata si-a aprins o alta tigare. Pacat ca jandarmul nu a taiat niste amenzi usturatoare, cred ca numai prin intermediul lor se poate imblanzi cumva comportamentul anarhic al romanilor. Toate ca toate dar nu atenta la buzunarul meu! Indiferent cat de bogat esti contravaloarea amenzilor nu mai este deloc una de neglijat….

Am fost de fata si cand au ajuns la Tribunal dubele cu detinutii care urmau sa fie judecati in acea zi. Cativa politisti si mascati in jur, trei comunitari care-si balanganeau curiozitate si scuipau comentarii analfabete. Doi cate doi s-au dat jos din duba retinutii (caci inca nu erau condamnati, urmau probabil sa fie). Majoritatea erau tineri, in general bine dispusi care se hlizeau la parintii si rudele aflate pe margine ce nu pareau deloc afectate de faptul ca odraslele lor aveau catuse la mana, o postura care totusi sfideaza buna crestere si cei sapte ani de acasa. E drept, aceasta acceptiune este valabila doar in anumite cercuri sociale, in altele probabil ca proba catuselor la maini este un fel de doctorat in stiintele descurarii in viata.

Spre sfarsit s-a dat jos chiar si un barbat pe la 50 de ani, mic de statura, cu o figura comprimata dar care parea cunoscuta. Aud, uite-l bre pe Penescu….Era chiar fostul patron al echipei din prima liga, FC Arges. Era singurul care nu parea deloc bucuros ca se da jos din duba si intra in Tribunalul Prahova unde probabil i-a fost stramutat procesul. Inutil de spus ca jumatate din viitorii condamnati erau tigani…. O imagine perfecta a Romaniei anului 2009, lunii noiembrie, celei de a 12-a zi…

Articole similare

Sharuiala finală

Codrut

Stalinismul de fiecare zi. Viaţa cotidiană în Rusia Sovietică a anilor 1930, de Shelia Fitzpatrick

Codrut

Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald

Codrut

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult