Expozitiile de arhitectura reprezinta o calatorie in timp, in istorie, in viata unor oameni fascinanti asa cum au fost si sunt marii arhitecti. Nu este o exceptie expozitia dedicata arhitectului Horia Creanga pe care am vizitat-o in sfarsitul trecut de saptamana la Muzeul National de Arta al Romaniei din Bucuresti. Expozitia accesibila de la intrarea Kretzulescu a palatului ramane deschisa pana la mijlocul lunii iunie si o recomand cu caldura tuturor bucurestenilor si celor care vor trece prin Bucuresti in aceste luni.
Despre Horia Creanga – biografia si lucrarile sale puteti afla multe de la http://artboom.ro/wiki/arhitectura/arhitecti/creanga-horia. Daca este sa aduc o critica acestei expozitii este lipsa unui panou care sa includa o cronologie a vietii si operelor arhitectului, cum se obisnuieste mai la toate expozitiile dedicate unui artist sau arhitect in acest caz. Nepot al lui Ion Creanga, cu care de altfel pare sa fi semanat izbitor la fizionomie, Horia si-a facut studiile la Paris imediat dupa primul razboi mondial in care luptase pe front. Aici a absorbit principalele curente ale epocii de la Bauhaus, modernismul lui Le Corbusier si pana la conceptia organica a lui Frank Lloyd Wright.
Reintors in tara Horia Creanga se gaseste in scurt timp in fruntea valului de arhitecti care inoiesc viziunea arhitecturala romaneasca, o sincronizeaza cu curentele moderne si de avangarda din lume si incep sa refaca Bucurestii propunand transformarea capitalei Romaniei intr-un oras european modern. Din pacate lipsa de conceptie sistemica si evenimentele politice care incep la sfarsitul anilor 30 aveau sa intrerupa in mod brutal acest proces, si din Bucurestii visati de aceasta generatie de arhitecti ne-au ramas fragmente disparate, ranite si acestea in zdruncinarile istoriei. Una dintre cladirile emblema ale epocii, proiectata de Creanga este blocul ARO din Bucuresti inagurat in 1930, care astazi gazduieste cinematograful Patria.
Horia Creanga se implica in proiecte publice si particulare, comerciale si industriale. Daca Marcel Iancu, colegul sau de generatie este influentat in special de stilul Bauhaus, la Creanga vedem o adaptare mult mai flexibila la specificul proiectelor, folosind tehnici inovatoare si elemente stilistice apartinand diferitelor scoli si curente. Dintre proiectele particulare am ilustrat aici vila Ion Miclescu, care este prezentata in starea sa initiala in fotografia de mai sus, si apoi, in fotografii in expozitie peste decenii si scurgere de istorie, in felul in care a supravietuit pana astazi. Juxtapunerile proiectelor initiale (fotografii, prea putine planuri) si a starii actuale a lucrarilor reprezinta punctul forte al expozitiei si merita sa fie examinate pe indelete. Recomand de asemenea vizionarea celor doua filme documentare din a doua sala care au o tematica asemanatoare.
Una dintre colaborarile cele mai roditoare ale arhitectului Creanga a fost cu industriasul Nicolae Malaxa pentru care a proiectat o parte din halele Malaxa (inclusiv uzina de tevi din fotografie), devenite in timp uzinele 23 August si apoi Faur. Dupa cate am aflat din textele care insoteau aceasta sectiune aceste pavilioane industriale se afla in decadere dupa privatizarea pe bucati urmata de inchiderea unitatilor industriale, si aceasta in pofida faptului ca halele au fost declarate ca apartinand patrimoniului national. Alte brazdari ale istoriei.
Tot din colaborarea Creanga-Malaxa a rezultat design-ul a o parte din caroseriile automotoarelor produse de Malaxa, una dintre realizarile industriale cele mai remarcabile ale industriei romanesti interbelice.
Prietenii mei arhitecti stiu desigur mult mai mult decat mine si ma vor completa si corecta daca doresc. Eu inchei repetand recomandarea de a vizita expozitia si mai mentionez inca o lucrare mai diferita in contextul celor create de Horia Creanga – restarantul Pescarus de la Herastrau din 1938, in care Creanga a proiectat interiorul si exteriorul din acelasi material lemnos aparent, reverenta stilului organic al lui Wright.
