Hiroshima este situata in delta fluviului Otagawa, numele original al asezarii fiind Gokamura, care inseamna ‘cinci sate’. Orasul s-a format spre sfarsitul secolului 16, intr-o perioada de lupte intre marile familii feudale din aceasta parte a Japoniei. Un nobil pe nume Terumoto, descendent al familiei Mori a ajuns sa cucereasca si sa controleze intreaga regiune si si-a stramutat resedinta in acest loc, punand bazele castelului medieval in 1592.
Mai multe familii s-au succedat la conducerea zonei, pana la stabilizarea regimului feudal la mijlocul secolului 17, cand familia Asano a preluat administrarea intregii arii geografice si a castelului pana in 1871, an in care domeniile feudale au fost abolite intr-o perioada de profunde reforme in istoria Japoniei care semnalau intrarea imperiului in lumea moderna. De la acea data pana in 1945 castelul a apartinut armatei care a construit in apropiere comandamentul armatei imperiale japoneze din zona in timpul razboiului chino-japonez din 1894-1895.
Castelul se afla situat pe o insula intre doua brate ale deltei cam la 2-3 kilometri de ground zero al exploziei atomice de la 6 august 1945. A fost aproape complet distrus de explozie, iar cei care s-au aflat in castel au pierit pe loc sau la scurta vreme dupa explozie din cauza arsurilor si radiatiilor. Structura care fusese declarata momunent national in anii 30 a fost refacuta partial in 1958, respectiv ceea ce a fost reconstituit la forma initiala a fost turnul care era cladirea dominanta si a carei silueta era pana in 1945 simbolul Hiroshimei inlocuita fiind apoi de domul atomic. In jur au fost pastrate doar fundatiile cladirilor, devenite cartierul general al armatei in perioada razboiului.
Amplasamentul castelului este foarte pitoresc. Inconjurat de ape ca multe castele medievale, trecerea portii il aduce pe vizitator intr-un cu totul alt univers decat cel al oraselor medievale europene. Un templu cu o poarta sculptata in piatra se afla in mijlocul unui parc, a carui armonie elaborata specifica parcurilor si gradinilor japoneze era dublata de culoarea frunzelor specifica perioadei de ‘foliage’.
Din loc in loc pietre cu inscriptii numai in japoneza, banuiesc ca sunt monumente marcand diversele locuri ale rezidentei medievale, deducere personala caci cam nimic nu este explicat, facuta dupa ghirlandele de flori care le impodobeau pe unele dintre ele.
Castelul se afla in punctul cel mai inalt al insulei si are cinci nivele. In el se gaseste astazi un muzeu dedicat istoriei orasului, al castelului si al familiilor care l-au stapanit, si al vietii in castel si in oras in perioada feudala. Nu am fotografii din muzeu caci fotografierea era interzisa, doar de la ultimul nivel, de pe terasa, am putut fotografia insula si orasul din jur. Un calm si o liniste aproape completa domneste peste tot. Ceea ce era candva centrul puterii orasului, intai cea politica, apoi cea militara a devenit deodata altceva, zanganitul sabiilor samurailor, ordinele militare si muzica fanfarelor au tacut si intr-o singura clipa linistea s-a asternut aici pentru multa vreme.
