Northmen – A Viking Saga (2014)
Regizor: Claudio Fäh
Scenariu: Bastian Zach, Matthias Bauer
Distribuția: James Norton, Ryan Kwanten, Charlie Murphy
E știut că – fie că recunoaștem, fie că nu – avem cu toții plăceri (mai mult sau mai puțin) vinovate în numele cărora acceptăm să închidem ochii, să renunțăm la unele principii, să facem abstracție de norme. Vikingii și civilizația lor e marota mea (mă rog, una din ele 😉 încă din copilărie. Învățătoarea mea mi-a dat să citesc prin clasa a III-a Saga despre Njal și a fost dragoste la prima vedere. Saga a venit imediat după Marile legende ale lumii ale lui Al. Mitru și, împreună, mi-au deschis apetitul pentru Evul Mediu și epoca cavalerilor. În aceste condiții, ori de câte ori am prilejul să urmăresc producții cinematografice cu astfel de coordonate îmi iau punguța cu pop corn și aștept să mă umple din nou emoțiile copilăriei. Mă las dus de firul poveștilor și încerc să-mi dau pe off filtrele critice.
Știam că Saga vikingilor a închis, luna trecută, festivalul Dracula la care n-am reușit s-ajung și m-așteptam să posede o oarecare doză de fiori reci sau suspans fantastic a la Al 13-lea războinic. Nu e cazul să vă faceți astfel de așteptări. Eu nu-mi făcusem în ceea ce privește calitatea poveștii și a interpretării (dintr-un trailer urmărit cu ceva vreme în urmă) și am avut dreptate. Povestea e liniară, personajele preponderent masculine sunt previzibile și ușor șabloidizate pentru astfel de producții – tânărul șef ce trebuie să se impună și să-și dovedească valoarea în fața oamenilor săi, prietenii credincioși, cârcotașul de serviciu care se dovedește om de nădejde în cele din urmă etc.
Povestea: secolul IX; un grup de vikingi ostracizați de propriul lor rege și alungați din țară după o luptă pe care au pierdut-o pornesc spre Britania cu intenția de a prăda și jefui pentru a-și putea cumpăra iertarea. Sub comanda neînfricatului și chipeșului lor lider Asbjorn (Tom Hopper) – care va face să ofteze multe din spectatoare 😉 -, vikingii naufragiază pe coasta Scoției – singura parte a insulei britanice încă necolonizată de vikingi și aflată sub controlul temuților picți. Abia eșuați, ei trebuie să-și salveze pielea după o luptă pe viață și pe moarte cu suita fiicei regelui Dunchaid,un rege cel puțin la fel de sângeros ca și ei, care-și asmute haita de Lupi – mercenari carpatici – pe urmele lor pentru a-și recupera fata, Lady Inghean – singura prezență feminină a filmului, de altfel. (O primă problemă am avut aici: mă îndoiesc sincer că picții, ferocii războinici care i-au aruncat pe romani afară din Britania aveau nevoie să închirieze serviciile unor mercenari taman de hăt-hăăăăt, din Carpați, când aveau la îndemână vikingi gata de luptă la o aruncătură de băț! Dar mă rog, passons les enfants, passons… 😉 Mi-a plăcut integrarea unei realități istorice – Danelaw -, dar nu mi-a plăcut integrarea după ureche ea fiind o regiune și nu o localitate cum o prezintă filmul, dar asta-i un amănunt ;). Prin tratatul de la Wedmore din 886 s-a trasat graniţa între stăpânirea anglo-saxonă şi cea care va fi cunoscută drept Danelaw, cuprinzând Anglia de Est şi teritoriile din jurul cetăţilor Derby, Leicester, Lincoln, Notingham şi Stamford( the Five Boroughs).
Northmen a fost filmat în Elveția și – mai ales – în Africa de Sud unde-s peisaje similare piscurilor și înălțimilor Scoției. Pajiștile verzi, munții magnifici, cascadele și coastele marime îți iau răsuflarea și n-au avut nevoie de atingerile magice ale CGI ca să pară rupte din The Lord Of The Rings, franciza The Hobbits sau documentarele National Geographic 😉 .
Singurul viking veritabil e suedezul Johan Hegg, solistul vocal al trupei de death metal Amon Amarth, aflat primul său rol de cinema acesta s-a achitat onorabil și s-a declarat încântat de luptele cu săbii. Și fiindcă veni vorba, ca în fiecare film cu vikingi, așteptați-vă la lupte aprige, zăngănit de săbii, șuier de săgeți și acțiune cât cuprinde. Regizorul Claudio Fäh, cu toată lipsa lui de experiență, încearcă să portretizeze un pic mai altfel pe vikingii atât de fioroși, dar rezultatul e cam… ciudat. Mi-e greu să cred că toiul bătăliei un șef viking începea să-l jelească pe prietenul proaspăt răpus. Chiar nu pot asimila imaginea asta, dar dă bine la codanele din sală 😉 O discuție dintre Asbjorn și preotul Conall (un fel de precursor al prietenului lui Robin Hood, o combinație între un călugăr shaolin și martir creștin 😉 e edificatoare: „creștinii predică pacea, dar conduc cu sabia” spune vikingul.
Per total un film numai bun pentru deconectarea de weekend.
Nota: 5,5/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=Cd1fMffIdRc’]
