Beoning (2018) – Burning
Regia: Chang-dong Lee
Distribuția: Ah-in Yoo, Steven Yeun, Jong-seo Jun
Stilul cinematografic al regizorului coreean Chang-dong Lee îmi amintește de filmele maestrului japonez Yasujirô Ozu. Filmele lor au același ritm care reflectă un mod de viață în care timpul curge diferit decât în civilizația noastră „occidentală”. Ambianța este descrisă cu o atenție infinită la detalii, în timp ce compoziția și concepția fimelor spun multe despre locurile și țara în care se desfășoară acțiunea. Peisajul istoric și social este prezent și influențează ceea ce se întâmplă pe ecran, dar nu este factorul determinant, povestirile sunt universale. Personajele sunt descrise cu compasiune și, ca spectatori, suntem încurajați să înțelegem motivațiile lor profunde de a trăi așa cum trăiesc și de a face ceea ce fac. Și totuși, există întotdeauna o măsură de mister care le înconjoară acțiunile, nu înțelegem niciodată toate detaliile și nu ni se dau explicații raționale despre tot. O mare parte din povestea din „Burning”, cel mai recent film al lui Chang-dong Lee, are loc noaptea sau în ceață ceea ce este și un simbol al lucrurilor care nu pot fi explicate pe deplin. Ca în viața adevărată.
Există mai multe straturi de mister în acest film, deși povestea poate apărea la început mai degrabă simplă. Poate fi povestea unui triunghi romantic care implică trei tineri în Coreea de Sud de azi. Jong-su (Ah-in Yoo) și Hae-mi (Jong-seo Jun) sunt doi prieteni din copilărie dintr-un sat în apropierea graniței cu Coreea de Nord. Se întâlnesc la un târg de stradă, se reconectează după ce cu greu se recunosc (ea pretinde că a făcut o operație estetică), fac dragoste, apoi ea pleacă într-o excursie în Africa, lăsându-l pe el să aibă grijă de o pisică (pe care nu o vedem niciodată) în apartamentul ei. Când se întoarce, ea pare să aibă un nou prieten, Ben (Steven Yeun), un bărbat cu câțiva ani mai în vârstă, bogat, care conduce un Porsche și își permite câteva capricii cam ciudate, dintre acelea pe care doar oamenii foarte bogați și le pot permite. Nu voi spune mai mult pentru a evita păcatul spoilerelor. Povestea devine de la un moment încolo thriller, însă viața reală, personajele și relațiile dintre ele sunt cele care vor intriga și vor rămâne în amintirile spectatorilor. Viața reală sau imaginația, deoarece nimic nu este complet clar în acest film minunat.
Cele două ore și jumătate de vizionare au trecut fără să mă uit la ceas. Am fost absorbit de povestea simplă în paralel cu complexitatea relațiilor care se construiesc între personaje, de atmosfera din Coreea înconjurătoare atât de bine surprinsă de imagine și sunet. Simbolurile abundă, declanșează întrebări și îi indeamnă pe spectatorii să încerce să revină asupra lor mai târziu. Apar omagii și citate din clasicii cinematografiei, dar și ai literaturii – Faulkner este menționat explicit, Cehov în mod implicit și filmul este de fapt inspirat de o povestire scrisă de Haruki Murakami. Jocul este superb, cei trei actori din rolurile principale nu par să joace, ei își trăiesc personajele. „Burning” este un film care merită să fie văzut. Poate și revăzut.
