Pokot (2017) – Spoor
Regia: Agnieszka Holland, Kasia Adamik
Distribuția: Agnieszka Mandat, Wiktor Zborowski, Jakub Gierszal
Agnieszka Holland este una dintre cele mai importante regizoare ale impresionantei școli cinematografice poloneze și cea care a reușit cel mai bine să-și construiască o carieră internațională, exceptându-l desigur, de Roman Polanski. Ceea mai mare parte a activității sale din ultimele două decenii a avut loc pe platourile de filmare ale studiourilor de televiziune unde Agnieszka Holland a creat sau a regizat episoade ale unor seriale și mini-seriale de succes și de calitate. Odată la câțiva ani regizoarea se întoarce în Polonia natală pentru a realiza câte un film de lungmetraj – întotdeauna interesant, întotdeauna abordând fără menajamente teme dureroase din prezentul sau istoria zbuciumată a Poloniei ultimului secol.
‘Urma’ (urma în sensul celor lăsate de animalele sălbatice când sunt vânate – ‘Potok’ în original în poloneză) este un film solid ancorat în realitate, ecranizarea unui roman al recentei laureate a Premiului Nobel pentru literatură, Olga Tokarczuk, care a scris scenariul împreună cu regizoarea. Nu am citit (încă) cartea, dar din cele citite despre film, este vorba despre o ecranizare fidelă, poate chiar prea fidelă. Filmul (poate și cartea) poate fi interpretat pe mai multe nivele – parabolă politică, eco-thriller, horror. Cam toți amatorii acestor genuri vor avea motivele lor de satisfacție, dar și de obiecții.
Locul în care se petrece acțiunea este potrivit unui mister polițist, poate chiar unui mini-serial al genului. Ne aflăm într-o zona de munte din Polonia, cu simptomele și personajele cunoscute celor care au trăit în ultimii 30 de ani în Europa răsăriteană iesita din comunism: ‘baroni’ locali, polițiști corupți, oameni dezorientați care încearcă fiecare să se adapteze schimbărilor, principala îndeletnicire a bărbaților fiind vânătoarea. Majoritatea oamenilor par a fi în conflict cu natura, vânătorii decimeaza cu cruzime și uneori în afara legii (nețînând cont de sezoanele de vânătoare) lumea animală. Cei care iau atitudine in apărarea naturii reprezintă o minoritate marginalizată. La un moment dat încep să se petreacă lucruri stranii, inclusiv morți violente. Cine este criminalul? Este posibil ca regnul animal să încerce să riposteze, poate să se răzbune?
Tema este abordată și în alte filme, primul care îmi revine în amintire este excelentul serial francez ‘Les Revenants’. Olga Tokarczuk și Agnieszka Holland dau însă poveștii lor o dimensiune politică. Orășelul de munte și împrejurimirile sale sunt un micro-cosmos al unei societăți grav fracturate și al unui sistem politic care nu acordă prea multă atenție drepturilor și opiniilor minorităților, cu atât mai puțin îi pasă de mediul înconjurător. Cei mulți sunt inculți, indiferenți, uneori violenți și corupți. Cei puțini sunt alienați, intimidați, adepți uneori ai unor preocupări ezoterice și filosofii naturiste. Eroii principali ai filmului aparțin acestei din urmă categorii, dar dintre toți, doar profesoara Duszejko este bine conturată și excelent interpretată de actrița Agnieszka Mandat.
Restul personajelor seamănă mai mult cu schițe de portrete, fără destul timp pentru a se dezvolta dincolo de stereotipuri și pentru a aprofunda motivațiile acțiunilor și atitudinilor lor. Aceasta este principala mea obiecție cinematografică. Ceea ce este suficient într-un serial de televiziune nu satisface întotdeauna într-un film pentru ecranele mari. ‘Urma’ are o tematică interesantă care îndeamnă la reflecție și dezbatere, dar execuția, de data această, este sub cea de la care mă așteptam de la un film al Agnieszkai Holland. Părțile de ‘horror’ și de eco-thriller sunt ceva mai convingătoare, ajută și imaginea expresivă și deprimantă, deși regizoarea pare să nu fi dorit să insiste prea mult in această direcție. Sfârșitul lămurește multe din cele care se petrecuseră până atunci, dar deschide o altă dilemă, una morală, care îi va însoți pe spectatorii filmului și după încheierea proiecției.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
