Top Gun: Maverick (2022)
Regia: Joseph Kosinski
Distribuția: Tom Cruise, Val Kilmer, Miles Teller, Jennifer Connelly
Nu am fost un fan ‘Top Gun’ în 1986, la lansarea filmului original. Nu am devenit un fan nici după ce am văzut acest sequel numit ‘Top Gun: Maverick’ regizat de Joseph Kosinsky. Îmi plac filmele de acțiune atunci când ele se bazează pe o poveste interesantă cu personaje cu care că spectator mă pot identifica sau care mă pot emoționa. În cazul filmelor ‘Top Gun’ poveștile mi se par banale, personajele șablonarde și nu mă pot identifica de fel cu cultura machoistă și militaristă, oricare ar fi uniformele pe care le îmbracă eroii.
‘Top Gun’ din 1986 oferea adolescenților și tinerilor de atunci o versiune amplificată a pasiunilor specifice epocii dinaintea Internetului, telefoanelor mobile și realităților virtuale. Era o lume fascinată de viteză, de motociclete, mașini și avioane. Transferând o parte dintre eroi în deceniul al doilea al mileniului al treilea, ‘Top Gun: Maverick’ mizează pe un efect retro în pofida modelelor noi de avioane. Desigur, cel mai prețios element retro este însuși Tom Cruise, un actor pe care îl admir și pentru realizări trecute în alte genuri, și pentru ceea ce face în filmele de acțiune (găsind totuși seria ‘Mission: Impossible’ ca fiind mult mai interesantă). Rezultatul, în opinia mea, este un imens succes la public dar nu și un succes artistic.
Ce mi-a plăcut în acest film: În primul rând Tom Cruise, actorul care reușește să insufle ceva viață în eroii de acțiune, care arată la 60 de ani ca și cum ar avea 40 și care face ca acest sequel să pară a fi făcut la 10 ani și nu la 34 de ani de filmul original. Elementele retro (îmbrăcăminte, muzică, motociclete și avioane) care fac acceptabil conflictul dintre generații care este una dintre temele principale ale filmului. Imaginea care este excepțională în câteva dintre secvențele de acțiune. Legătura sentimentală dintre erou și eroina interpretată de Jennifer Connelly, singura relație inter-umană credibilă din film.
Ce mi-a plăcut mai puțin: Atmosfera militaristă. Scena cu soldați musculoși. Schematismul personajelor. Previzibilitatea acțiunii. Dialogurile pretențioase – unele serioase, altele care se vor a fi comice.
Ce m-a lăsat indiferent: scenele de lupte aeriene și faptul că actorii au filmat în avioane reale și au fost intens solicitați fizic. Detaliile pseudo-tehnice ale avioanelor sau ale planificării și executării operațiunii militare. Intrigile șablonarde legate de valori ca prietenie sau relațiile dintre generații. Vorbăreala despre disciplină, indisciplină și spirit de inițiativă.
Până la urmă, ‘Top Gun: Maverick’ nu este mult mai mult decât un ambalaj pentru scenele de lupte aeriene și pentru încă un film în care Tom Cruise sfidează legile vârstei. Sunt mulți, foarte mulți fani ai acestor subiecte care și-au transformat entuziasmul în bilete în sălile de cinema și în note bune acordate filmului. Opinia mea este că din punct de vedere cinematografic ‘Top Gun: Maverick’ este un film mediocru. Spre norocul producătorilor, opinia mea este în minoritate.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.fsm-media.com/top-gun-maverick-new-poster-and-trailer/)
1 comment
De acord cu comentariul! Mediocru filmul. Cred că aș aprecia mai mult Top Gun-ul original, văzut pe video pe vremuri…