The Wisdom of Trauma (2021)
Producători: Maurizio Benazzo, Zaya Benazzo
În ultima perioadă este din ce în ce mai la modă și mai frecvent abordată tema traumelor. Nu știu dacă este neapărat un boom, dar, cu siguranță, este un subiect de actualitate, care ar trebui să ne preocupe. Dau dreptate celor care afirmă: „Nu mergeți voi la psiholog. Vor merge copii voștri pentru voi”. Adevărul din spatele acestei afirmații rezidă în faptul că suntem din ce în ce mai copleșiți de traumele trecutului, iar repercusiunilor lor se resimtă nu doar la adolescență, când traversăm erupții hormonale acute, ci mai ales la maturitate, atunci când ne croim drum prin viață, ne afirmăm și încercăm să ne găsim un loc sub soare.
Unul dintre marii psihologi ai momentului care a decis să studieze profund subiectul traumei este Gabor Maté. Renumit pentru abordările sale holistice, acesta apare în fața publicului într-o docudramă intitulată oportun „The Wisdom of Trauma”. Un film care a devenit în mai puțin de o lună viral pe internet (o bună abordare strategică și de marketing) în care Gabor Maté abordează câteva subiecte sensibile prin intermediul dialogurilor cu pacienții săi. Aceștia din urmă sunt persoane din clase sociale defavorizate cu care acesta muncește de peste douăzeci de ani în Canada.
Pentru mine ca om care nu a interacționat încă cu scrierile lui Gabor Maté, filmul mi s-a părut destul de inedit. Felul în care acesta privește trauma, ideea prin care tratamentul trebuie început cu revizuirea trecutului și cu acceptarea traumei ca pe un bine – toate au reprezentat o nouă reinterpretare a teoriilor freudiene, cu unica excepție că nu există abordarea sexualității, ci cea empatică.
În plus, mi s-a părut formidabilă abordarea interacțiunii mamă – copil ca sursă a posibile traume. În special accentul asupra necesităților sale spirituale, a alăptării ca proces de atașament și a combaterii stereotipurilor de genul „lasă-l să plângă că nu se va topi” ori „nu-l purta în brațe că se alintă”. Maté găsește în adicțiile pacienților săi acele fire invizibile care fac legătura între un abandon familial direct sau indirect, lipsa de comunicare dintre generații și violența de ordin fizic / sexual și își învață pacienții să accepte cât mai organic aceste probleme pe care nu le pot ascunde sub preș.
Ce nu mi-a plăcut în acest film este perpetuarea ideii de adicție, faptul că Gabor Maté le permite celor dependenți să nu își sucombe dependența, ci să o alimenteze până se plictisesc. Poate că este o abordare inovativă, dar nu cred că pe termen lung este ceva sănătos. Pun asta pe seama faptului că mi se pare imposibil să tratezi complet un dependent.
În linii mari, este un film documentar bun de văzut, filmat și construit impecabil, care stimulează curiozitatea spectatorului și îl face să caute constant niște răspunsuri la întrebări demult uitate.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: Youtube, https://californiahealthline.org/news/addiction-rooted-in-childhood-trauma-says-prominent-specialist/)
