The Phoenician Scheme (2025)
Regia: Wes Anderson
Distribuția: Benicio Del Toro, Mia Threapleton, Michael Cera, Willem Dafoe, Tom Hanks, Charlotte Gainsbourg, Mathieu Amalric, Scarlett Johansson, Bill Murray, Benedict Cumberbatch
Orice film nou al lui Wes Anderson este o experiență stilistică și vizuală care nu trebuie ratată. ‘The Phoenician Scheme’ nu este o excepție, chiar dacă regizorul a schimbat directorul de cinematografie care l-a însoțit în filmele precedente, alegând să colaboreze de data aceasta cu Bruno Delbonnel, un operator reputat, dar care se află la primul său film regizat de Anderson. Marca vizuală a regizorului este foarte prezentă. Dincolo de emoția estetică, trebuie însă să spun că ‘The Phoenician Scheme’ pe mine m-a lăsat complet rece. Voi face o comparație care poate părea ciudată. Cam la fel este relația mea cu Op Art a lui Victor Vasarely. O apreciez estetic, mă interesează concepția, dar nu îmi crează niciun sentiment.
Povestea (scrisă în colaborare cu Roman Coppola), în măsura în care povestea din film contează, descrie finalul de cariera și poate pocăirea unui caid din anii ’50, escroc de talie internațională, care decide să-și investească întreaga avere în dezvoltarea unei regiuni vag definite drept Fenicia. Pentru asta el încearcă să racoleze ajutoare și participarea financiară a familiei și a partenerilor săi de afaceri și crime, în timp ce inamicii săi din lumea interlopă sau din guvernele lumii încearcă fără întrerupere să-l lichideze. Încercările eșuează una după alta, dar fiecare dintre ele aduce ocazia unei experiențe transcedentale care îl aproprie de dumnezeii diferitelor religii. Ca moștenitoare a afacerii o alege pe singura fiică în detrimentul vreunuia dintre cei nouă fii, singurele probleme fiind că el este posibil răspunzător de moartea mamei ei și că nici paternitatea nu este prea sigură. Ah, da, ar mai fi o problemă, fiica este pe cale să devina călugăriță. Tatăl o va educa pe fiica în conducerea unei afaceri globale finanțate cu bani proveniți din crimă sau poate ea va fi cea care-l va aduce pe gangster pe calea pocăinței? Urmăriți, și daca veți rezista până la sfârșit, veți afla.
La fel ca în toate filmele lui Wes Anderson din ultimul deceniu, distribuția este fabuloasă și ar putea alimenta genericul a zece mari producții de la Hollywood. În rolul principal suferă și se delectează în același timp extraordinarul Benicio Del Toro. Celălalt rol principal, cel al moștenitoarei imperiului crimei care se transformă în imperiu al virtuții în timp ce ea din călugăriță devine prințesă moștenitoare este jucat de Mia Threapelton care se află practic la debutul într-un rol principal al unui film de lung metraj. Este fiica lui Kate Winslet și dacă va continua să joace cum a jucat aici, în scurtă vreme vom spune despre Kate Winslet că este mama lui Mia Threapelton. Cât despre restul distribuției, nu putem să ne plângem decât că fiecare din cele vreo 20 de vedete care apar pe ecran între câteva secunde și câteva minute nu are un rol mai consistent, dar probabil că este deja o chestie de statut la Hollywood să joci într-un film al lui Wes Anderson.
Cinematografia și decorurile sunt o permanentă sursă de plăcere vizuală. Sunt multe detalii de observat în acest film în care cabotinismul și umorul fizic se combină permanent cu citate culturale și texte sau subtexte cu miez. De exemplu, la final, când rulează creditele, putem vedea și o serie de tablouri cu teme religioase ale maeștrilor Renașterii. Cred că multe scene printre care visele transcedentale ale eroului se inspiră din acele tablouri. S-ar putea ca ‘The Phoenician Scheme’ să facă parte din acea categorie de filme care se lasă descifrate și savurate la a doua vizionare, însă nu prea am obiceiul să revăd filme, mai ales unele ca acesta care mărturisesc că nu mi-a stârnit niciun sentiment în timpul vizionarii. Este posibil și ca eu să fiu de vină și să fie vorba despre problema mea personală cu Wes Anderson și mai ales cu ultimele sale filme.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
