Tudo (2016)
Regia: Iura Luncașu
Distribuția: Aylin Cadîr, Mihai Smarandache, Pavel Ulici, Oana Cârmaciu
Iura Luncașu se află deja la al doilea film lansat anul acesta, după ce în Aprilie a avut loc premiera filmului Minte-mă frumos în Centrul Vechi. Spre deosebire de primul film, comedie romantică tipic hollywoodiană, Tudo este un thriller de inspirație locală aș spune, pentru că, preamărește frumusețile României, și pe bună dreptate! Același stil l-am observat și în alte filme românești din ultima vreme – un accent puternic pus asupra locației, asupra frumuseței geografiei românești (Poveste de dragoste, Usturoi), ceea ce este o idee foarte bună, atât timp cât nu se pierde din vedere calitatea cinematografică în ansamblul ei.
Tudo este Tudor (Mihai Smarandache), iar titlul este, cel mai probabil, o aluzie la starea „incompletă” în care se află Tudor, medic chirurg rezident care, în ciuda faptului că a fost șef de promoție, este incapabil să finalizeze o operație cât de simplă. Cu durerea aceasta în suflet și fără prea multe informații pentru spectator, Tudor pornește într-o călătorie prin munții țării, singurul prieten de care nu se desparte niciodată fiind un rucsac ce dă de bănuit.
Încă de la început, povestea se desfășoară într-o stare de incertitudine, cadrele parcă sunt cuprinse de o stare de angoasă ce este transmisă și spectatorilor, într-o tonalitate crescendo, pe măsură ce povestea prinde viață. Tudor îți începe călătoria în apropierea Sibiului, o călătorie ce poate fi considerată drept una inițiatică, a unui erou modern ce se luptă cu probleme de încredere în propria persoană sau, pur și simplu, cu un surplus de emoție ce cu greu poate fi gestionat. Orașul este curând părăsit, nu înainte ca prietena posesivă a lui Tudor să-și facă apariția, într-o încercare disperată de a salva relația de cuplu, despre care mă întreb și acum dacă chiar exista. Așadar, înarmat cu voință, cu prietena Ilona (Oana Cârmaciu), cu sprijinul de nerefuzat al fratelui Seba (Alec Secăreanu), Tudor încearcă să descopere o fată (Aylin Cadîr), crescută în sălbăticie. De aici și până la zgomote ciudate în plină noapte sau tragedii personale de cea mai mare calitate, nu mai este decât un pas.
De-a lungul poveștii, ca spectator, treci prin mai multe stări; o combinație de plictiseală și totală lipsă de înțelegere a firului narativ există în prima parte a filmului, pentru ca apoi acea lipsă de înțelegere să se traducă în efectele speciale ale genului thriller. Iar când totul pare să capete sens, parcă un zeu al răzbunării intră în acțiune și dă peste cap întregul efort depus până în acel moment de un Tudor care nu dorește nimic altceva decât să fie corect, în ciuda propriilor gânduri ciudate care i-au traversat mintea. Totuși, în ciuda anumitor lipsuri la nivel de poveste, filmul se dezvăluie spre sfârșit, când totul pare să ia forma unei metafore: un nou erou apare în fața ecranului, un Tudor ispășit și eliberat sau din contra, trecut pe vecie sub semnul neputinței!
Din nou, la fel ca alte filme independente din ultima vreme, calitatea imaginii și a sunetului este de apreciat. Cât despre actori, a fost plăcut să-l revăd pe Pavel Ulici, chiar dacă într-un rol secundar. Aylin Cadîr a fost o prezență încântătoare, jocul ei actoricesc bazându-se pe expresivitate și prea puțin pe dialog. Mihai Smarandache reușește să transmită spectatorului complexitatea emoțiilor prin care trece, însă un dialog mai închegat consider că i-ar fi oferit personajului mai multă complexitate.
Tudo aduce în prim-plan câteva aspecte delicate ale psihologiei individului, precum și ale societății, dar ele nu sunt aprofundate suficient; dorința de a crea un thriller și deci de a oferi spectatorilor efectele speciale aferente genului, duce în același timp la realizarea unei prime părți a filmului lipsită de sens, acest lucru datorându-se și lipsei unui dialog coerent.
Notă: 6,5/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=Aldf8HzENBM’]
