True Grit (1969) – Curaj adevarat
Regia: Henry Hathaway
Distributia: John Wayne, Kim Darby, Glen Campbell, Robert Duvall, Dennis Hopper
Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe FilmExpress.ro.
Asa cum am mai spus prin stanga si prin dreapta, nu am dorit sa vad ultimul film al fratilor Coen, True Grit, pana nu vedeam intai originalul lansat in anul 1969, avandu-l pe John Wayne ca interpret principal. Acum, dupa ce am vazut filmele in ordinea fireasca, consider ca alegerea mea initiala a fost buna si a dovedit ca valoarea lui film nu sta neaparat in modernitatea lui, ci si in alte valori care tin de timp, de incadrarea intr-o epoca. Atunci cand „True Grit” s-a lansat, epoca western era spre final, asa cum era, de altfel, si carierea lui John Wayne. Poate ca singurul sau premiu Oscar (pentru acest film) a venit ca o recompensare a unei cariere infloritoare (chiar si eu recunosc ca anumite filme si interpretari ale sale au fost mult mai bune), dar pe deplin meritate. Este aici aproape de perfectiune.
Desigur, nu este doar el care sustine acest film: nu o putem uita pe cea care determina desfasurarea intrigii intr-o anumita directa bine stabilita si anume simpatica (aici) Mattie Ross (o superba interpretare a actritei de 22 de ani pe atunci, Kim Darby). Ea construieste in jurul ei o adevarata razbunare pentru tatal sau ucis intr-o talharie a unui fost angajat si reuseste sa atraga suficiente forte, nu ca numar, ci niste oameni de calitate, care pot reusi in numar mic o adevarata vendetta. Nu este insa razbunarea motivul principal, ci prietenia si curajul adevarate, care pot salaslui chiar si in cele mai intunecate suflete.
Seriful Rooster Cogburn (un John Wayne memorabil) nu este cu siguranta una dintre cele mai placute persoane langa care sa iti petreci viata: lenes, betiv, dornic oricand de un castig banesc chiar necuvenit, arogant, chior :D, este un ucigas cu sange rece care nu doreste ca dusmanii sai sa ramana nepedepsiti. Fiind alesul lui Mattie, suntem intr-un fel obligati sa il descoperim si sa il simpatizam, desi poate parea cu adevarat dificil la inceput. Cu toate acestea, tipologia personajului nu este asa de usor de anticipat: sunt momente in care este dezagreabil, sunt momente in care adevaratul sau curaj („true grit” este ceea ce Mattie cauta) si calitatile sale se impletesc si reusesc definitiv sa ne cucereasca.
Daca adaugam aici pe politistul texan La Boeuf (Glen Campbell, o adevarata splendoare, mai ales fata de filmul din 2010) sau pe raufacatorii interpretati de promitatorii actori, pentru acea perioada, Robert Duvall si Dennis Hooper, vom avea certitudinea ca ne aflam in fata unei capodopere, un film clasic pentru genul sau aflat atunci, dupa cum spuneam, spre apusul carierei. Un western care contine toate ingredientele pentru a fi unul de calitate, dar, asa cum sunt filmele lui Wayne spre sfarsitul carierei, mai aplecate spre introspectia psihologica si spre personalitatea si sentimentele personajelor decat spre clasicele impuscaturi, urmariri si intrari in saloon-uri.
Nici serifii nu mai sunt ce-au fost, puterea mutandu-se spre judecatori si curtile de justitie, barurile nu mai sunt deschise cu clasicele usi batante, transformandu-se spre restaurantele moderne, apar trenurile ce aduc calatori dinspre alte taramuri, iar razbunarea se duce acum pe plan financiar, castigand cel care ofera mai multi bani. Un film asadar mai modern decat western-urile clasice, situat spre sfarsitul secolului al XIX-lea si cu atat mai valoros. Vi-l recomand cu caldura. Alaturi de Rio Bravo si High Noon, va poate reinvia placerea descoperirii unui western.
