Third Person (2013)

Third Person (2013) – Dragoste la persoana a treia

Regizor: Paul Haggis
Scenarist: Paul Haggis
Distributia: Liam Neeson, Olivia Wilde, Mila Kunis, Adrien Brody, James Franco, Moran Atias, Loan Chabanol, Maria Bello, Kim Basinger

Confortabil instalat in fotoliul din sala de cinema, rememorezi „Crash” si cele doua premii Oscar obtinute in 2006, admiri inca odata talentul lui Paul Haggis de a imbina povesti si sentimente, inchizi ochii, iti golesti mintea de apasarile zilei care e pe cale sa se incheie si cand ii redeschizi, faci saltul in noua fictiune, pregatit sa traiesti, sa simti… Ei bine, asta daca nu te ratacesti intre timp in orase de pe continente diferite, in povesti, printre personaje, intre paginile virtuale ale cartii ce ia nastere in Mac-ul personajului principal.

Trei povesti prezentand diferite fatete ale acelorasi concepte – iubire, incredere, tradare, pierdere si resemnare/acceptare – se succed pe ecran, se intrepatrund si se completeaza, facand uneori dificila urmarirea firului epic al fiecareia.

Trei idei narative diferite se desfasoara in Paris, Roma si New York, fiecare propunandu-si sa impresioneze, sa provoace sau chiar sa socheze spectatorul. Trei perechi de actori cu renume si talent dau viata chinurilor sufletesti cu care regizorul scenarist si-a inzestrat eroii principali. Alaturi de acestia, aparitii secundare, figuri la fel de cunoscute, intervin si creeaza punti de legatura intre povesti sau bulverseaza naratiunea si spectatorul.

Prima poveste se desfasoara la Paris, acolo unde se refugiaza Michael (Liam Neeson) un scriitor castigator al Premiului Pulitzer care se lupta cu lipsa de inspiratie si caracterul instabil al amantei, Anna (Olivia Wilde). Michael si-a parasit de curand sotia, Elaine (Kim Basinger), pentru care inca are sentimente puternice, pentru a-si trai la intensitate maxima povestea de iubire cu Anna.

Pentru Anna, jurnalista de societate cu aspiratii de a deveni scriitoare de fictiune, relatia de doi ani pe care o are cu Michael este o continua provocare, un joc de-a soarecele si pisica, cu mult sarcasm, tachinari, farse si respingeri. Sentimentele ei alterneaza de la incredere totala la nesiguranta si respingere, transformandu-se intr-un personaj perfect pentru noua carte a iubitului sau.

La Roma, cea de-a doua poveste il are ca erou pe Scott (Adrien Brody), un afacerist fara scrupule care traieste furand idei de creatii vestimentare masculine de la casele de moda renumite. Prototipul perfect al americanului egoist si inadaptat, respinge cultura si limba italiana, ia in deradere specificul local, etalandu-si sarcasmul intr-un bar in care comanda un burger si bere Budweiser.

In acelasi bar, denumit ironic „Bar Americano”, o cunoaste pe Monika (Moran Atias), o tiganca atractiva, eroina aparenta a unei povesti incalcite ce implica bani, un copil de rascumparat si un interlop santajist. Sedus mai intai de poveste, cu atat mai mult cu cat se pare ca si Scott a avut sau are o fiica, iar mai apoi de eroina, americanul se alatura acesteia in periculoasa aventura crosetata in mahalaua Romei, ramanand sa descopere cat e realitate si cat e fictiune si complot.

In New York, in cea de-a treia poveste, Mila Kunis este Julia, o fosta actrita de soap opera a carei viata a fost bulversata de o acuzatie de neglijenta in cresterea copilului. Julia duce o lupta disperata dar disproportionata ca mijloace, pentru recapatarea dreptului de vizitare a fiului sau. Fostul sot Rick (James Franco), renumit pictor fara pensula, manifesta o neincredere totala fata de mama copilului sau, neasculatand si neacceptand nici o explicatie prezentata de aceasta in apararea sa. Incurcaturi, programul pe care il are la hotelul unde se angajeaza camerista, nepotriviri de ore, intarzieri si mintea creativa a scenaristului o impiedica pe Julia sa valorifice audierile obtinute de avocata sa Theresa (Maria Bello), nimeni alta decat fosta sotie a lui Scott.

137 de minute dureaza acest film pe care l-am perceput mai mult ca pe un joc, o provocare lansata de regizor – scenarist de a identifica finalitatea fiecarei povesti in parte si tragedia care le uneste. Indiciile plasate in momentele cheie, oricat de imposibile si ilogice par, isi regasesc utilitatea si rezolvarea in ultimele secvente ale deznodamantului, desi lungimea excesiva si lentoarea cu care se intampla toate induce plictiseala.

Am apreciat talentul lui Paul Haggis de a contura personaje plastice, bine definite si interpretarea desavarsita, sub bagheta sa, a fiecarui rol cu incarcatura emotionala deosebita. Este vizibila insa diferenta de „greutate” intre personajele masculine si cele feminine, cele din urma fiind mai schematice, complexate si nu complexe, victime ale conjucturilor si evenimentelor. Perfect, real, din viata pare si cuplul Liam Neeson/ Olivia Wilde, ceea ce nu se poate spune despre Adrien Brody si Moran Atias. Desi sunt expresivi si intra perfect in pielea eroilor carora le dau viata, nu este pic de atractie intre cei doi, scena presupus erotica parand mai degraba un exercitiu de sincronizare la numarat degete.

„Third Person” nu va ajunge la Oscar anul viitor, insa daca va plac provocarile si acceptati ca un mare bulevard din New York se termina brusc intr-un cartier marginas din Roma, ca o camerista angajata la un hotel american face curat intr-o camera de hotel in Paris, ca un numar de telefon notat pe un biletel in Paris ajunge intr-un acces de furie intr-un cos de gunoi la New York, ca replicile spuse azi se pot regasi in fictiunile publicate maine, ca „women have the incredible gift of being able to deny any reality”- femeile au incredibilul dar de a nega orice realitate, daca sunteti fan Liam Neeson si mai ales daca aveti foarte multa rabdare, acest film s-ar putea sa va placa…

Nota: 6/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=VPSW01jztx8′]