Datong (2014) – The Chinese Mayor – Primarul chinez
Regia: Hao Zhou
Companie producătoare: YuanFang Media
Premii și festivaluri:
2015 – Sundance Film Festival, SUA, Special Jury Prize
2015 – True/False Film Festival, SUA
Cu siguranță documentarul lui Hao Zhou oferă o altă imagine asupra Chinei, mult mai relaxată și mai liberă decât ne-am fi așteptat de la un sistem condus de un partid comunist. Totuși, așa cum afirma și Alexandru Solomon, China este una dintre țările care produce filme despre situația din interior, filme care prezintă realitatea din țara respectivă, fără ca acestea să fie distribuite în interiorul țării, fiind folosite doar la nivel internațional, unde de obicei sunt premiate la festivaluri importante.
Un astfel de film este și documentarul cu titlul original Datong, care este și fosta capitală imperială din nordul Chinei, devenită centru minier înecat de o populație de trei miloane și cunoscut drept cel mai poluat oraș al Chinei. Aparenta salvare a orașului vine prin intermediul noului primar, Geng Tanbo, pus în funcție de Partidul Comunist, un personaj cu o energie antreprenorială care reprezintă perfect contradicțiile noului capitalism de stat din China.
Planul lui este să transforme Datong într-un centru cultural și turistic complet cu un zid care datează din perioada dinastiei Ming și antichități cumpărate en gros. Din păcate, costurile proiectului sunt pe măsură: dărâmarea a mii de locuințe și relocarea unui sfert de milion dintre locuitoriii orașului în blocuri turn construite peste noapte. Primarul, în ciuda intențiilor bune și a unui nivel de implicare uneori exagerat, nu ajunge să-și ducă la bun sfârșit ideile, în primul rând pentru că pornește la drum fără un plan bine pus la punct și fără o echipă competentă de specialiști. Așadar, ne aflăm în fața unui exemplu clar de leader care vrea să rezolve totul de unul singur și care în final se trezește înecat în propriile planuri. De asemenea, primarul dorește construirea unui nou oraș fără a ține cont neapărat de situația delicată în care se află oamenii ce rămân fără case sau care își primesc compensațiile prea târziu sau chiar deloc.
Timp de doi ani, camera lui Hao Zhou are acces aparent total la zilele lungi de lucru ale ambițiosului primar, care pendulează fără răgaz între locuitorii alarmați ai vechiului oraș și constructorii grăbiți ai noului Datong. Regizorul reușește să surprindă un primar sensibil, cu o viziune mult prea artistică pentru rolul lui, dedicat în totalitate funcției pe care o deține și care tinde să cadă în extrema cealaltă, și anume cea în care nu-și urmărește decât propriul țel, acela de a rămâne în istoria Chinei. Hao Zhou are rolul de observator și reprezintă întotdeauna ambele voci, a primarului și a locuitorilor, încercând subtil să plaseze vina în ograda partidului Comunist și a mecanismelor lui interne. Inocența și sensibilitatea primarului, evidențiate în principal spre finalul documentarului, îl ajută pe regizor să puncteze o problemă de o amploare mult mai mare și anume incapacitatea Partidului Comunist de a se alinia cu nevoile populației. Un aspect ce merită punctat ar fi ușurința cu care anumite persoane își exprimă nemulțumirea față de partid în fața camerei de filmat.
Documentarul de față este un proiect ambițios ce arată ostentativ problemele relocării unui sfert de million de locuitori pentru a releva discret incapacitatea Partidului Comunist de a înțelege progresul și de a-i face față până la urmă.
Notă: 9/10
Trailer:
