Regia: Pedro Almodovar
Actori: Antonio Banderas, Carmen Maura, Eva Cobo, Nacho Martinez, Assumpta Serna
Trecem prin filmografia lui Almodovar si descoperim la fiecare pas un nou gen cinematografic pe care l-a atins, cu egala profunzime. De aceasta data, cu Matador, ne aflam in fata unui thriller politist, desi poate fi numit in egala masura, o parodie la adresa acestui gen de filme. Crime, obsesii, sex, iubire fara seaman, toate apar si sunt tratate cu atentie, cu minutiozitate si rafinament, asa cum numai Almodovar poate realiza.
Pe de alta parte, pare ca substratul psihologic, atat de bine atins in filmele sale, sufera un pic, accentul punandu-se pe actiune si conturarea personajelor din exterior.
In jurul a doua personaje se construieste totul: un fost toreador, actual antrenor pentru luptele cu tauri, si-a pastrat dorinta de a ucide, care a devenit o necesitate. De aceea, dupa ranirea sa intr-o lupta si abandonul necesar urmeaza o perioada cand continua sa ucida, dar de data aceasta oameni. In al doilea rand, avem o femeie, avocata, cladita dupa chipul si asemanarea sa. Si ea are aceeasi ciudata pasiune: isi ucide partenerii in timp ce face dragoste cu ei. Cand se gasesc (sau se regasesc, de fapt), isi dau seama ca sunt perechea perfecta si telul vietii lor devine iubirea contopita in moarte.
Chiar daca urmarirea criminalilor, indelung ascunsa de propria invinovatire a lui Angel (Antonio Banderas), constituie una dintre temele principale ale filmului, amuzanta intr-fel datorita unor politisti “prostanaci”, o alta fateta importanta este “placerea simturilor”. Almodovar nu se dezminte si continua partitura deja usor recognoscibila a placerilor sexuale. Il ajuta, si de aceasta data, doua femei cu adevarat senzuale, atat fotomodelul Eva (interpretata de angelica Eva Cobo), cat si Maria (Assumpta Serna) fiind deosebit de frumoase si fara inhibitii. Numai ca pentru fiecare dintre ele, placerea vine in mod deosebit: daca pentru Eva este vorba de iubirea pamanteasca, diferenta este Maria, pentru ca pentru ea, placerea vine din moarte si acolo o va regasi cu adevarat.
Cat despre ceilalti doi actori, considerati favoriti ai lui Almodovar, doar Banderas joaca un rol important, fiind cel care ea asupra lui vina maestrului sau, pe care il divinizeaza si pentru care ar face orice, chiar si sa stea in inchisoare pentru crime multiple. Carmen Maura apare doar spre sfarsit, pentru a-i reduce suferinta lui Banderas si a-l salva, intr-un fel, prin increderea desarvarsita pe care o are in nevinovatia lui. Cu toate acestea, Almodovar reuseste din nou un film interesant, cu personaje construite mai mult prin actiune decat prin introspectie, chiar daca nu este unul dintre cele mai reusite ale lui.