„Queen Charlotte: A Bridgerton Story” (2023) – „Regina Charlotte: O poveste Bridgerton”
Regizor: Shonda Rhimes
Distribuția: India Amarteifio, Adjoa Andoh, Michelle Fairley, Ruth Gemmell
Trebuie să încep cu sinceritate această cronică de film și să vă spun că nu sunt fana producției „Bridgerton”. În primul rând, pentru că nu prea m-au prins alte seriale dedicate familiilor regale (scuze, n-am răbdare cu tot felul de intrigi de pe la curțile marilor demnitari), iar în al doilea rând pentru că nu mi se pare foarte verosimil. Înțeleg că se integrează cumva la genul serialelor biopic (biografie cinematografică), cu nuanțe clare de senzaționalism. Dar, cu toate acestea, am fost curioasă să văd producția „Regina Charlotte: o poveste Bridgerton”, pentru că promitea o narațiune centrată pe o singură figură feminină.
Regina Charlotte, eroina acestei biopic, este un personaj important în seria de televiziune Netflix „Bridgerton”, care se bazează pe romanele Juliei Quinn. Serialul are loc în Londra, în era regenței, și se învârte în jurul vieții aristocratice a familiei Bridgerton și a interacțiunilor lor cu alți membri ai înaltei societăți. Regina Charlotte este o figură istorică care a jucat un rol vital în peisajul politic și social al Angliei din acea perioadă. În acest text, vom explora viața ei și portretizarea de care a beneficiat în serial.
Acesta s-a născut pe 19 mai 1744, în Mecklenburg-Strelitz, Germania. Părinții ei au fost Ducele Charles Louis Frederick de Mecklenburg-Strelitz și Prințesa Elizabeth Albertine de Saxe-Hildburghausen. În 1761, la vârsta de 17 ani, s-a căsătorit cu regele George al III-lea al Angliei, care era atunci Prințul George. Au avut o căsătorie fericită și erau devotați unul altuia, în ciuda bolii mintale a regelui, care s-a făcut simțită mai târziu în viață.
Charlotte era cunoscută pentru dragostea ei pentru artele, în special muzica. Ea a fost patronul lui Georg Friedrich Händel și a participat la multe dintre spectacolele sale. De asemenea, a sprijinit alți muzicieni și artiști, inclusiv Johann Zoffany, care i-a pictat portretul. Charlotte a fost, de asemenea, un susținător al educației și a fondat școli pentru copiii săraci.
În serial, Regina Charlotte este portretizată ca o figură potentă, profund implicată în mașinațiunile sociale și politice ale aristocrației. Este interpretată de Golda Rosheuvel, care are o prezență stilată, intrând perfect în rol, chiar menținând o anume eleganță, exact pe măsura prototipului său. Este portretizată ca o lideră carismatică cu un stil vestimentar rafinat, dar și un control permanent asupra mediului său de influență.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale portretizării reginei Charlotte în serial este sugestia că era de rasă mixtă. Această idee nu e susținută de dovezi istorice, dar adaugă un rafinament intrigant personajului.
Serialul folosește această abatere pentru a explora probleme de rasă și clasă în Anglia erei regenței. Sugerează astfel că patrimoniul mixt al reginei Charlotte a fost ascuns de public pentru a evita un scandal și că ea a folosit poziția ei de putere pentru a sprijini alte persoane de culoare.
Bun, în linii mari, producția este interesantă, fără chestii spectaculoase, dar suficient cât să îți mențină atenția și să vrei continuarea. Practic, e un serial de divertisment cu tentă istorică, deci perfect pentru momentele când mintea are nevoie de relaxare.
Disponibil pe Netflix.
