Winter Journey (2019)
Regia: Anders Østergaard, Erzsébet Rácz
Distribuția: András Bálint, Harvey Friedman, Bruno Ganz
‘Winter Journey’, filmul realizat de Anders Ostergaard și de Erszebet Racz, aduce pe ecran cartea lui Martin Goldsmith, care este și co-autor al scenariului împreună cu regizorul danez. Goldsmith este un reputat muzicolog, fiul unei familii de muzicieni evrei germani, refugiați în Statele Unite în timpul celui de-al doilea război mondial. La fel ca în multe alte familii de supraviețuitori ai Holocaustului, părinții au tăcut sau au povestit puțin. Cartea și acum filmul reconstituie dialogurile intre Martin și tatăl sau George și dezvăluie episoade puțin cunoscute din istoria persecuțiilor rasiale care au fost preludiu al genocidului. Am avut șansa să văd acest film original și impresionant la una dintre primele sale proiecții, în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Haifa, care în acest an este un eveniment virtual. Este un film care demonstrează că tema Holocaustului este departe de a fi epuizată în cinematografie. De asemenea ‘Winter Journey’ prilejuiește ultimul rol pe ecrane al marelui actor care a fost Bruno Ganz. Și ce rol!
Filmul dezvăluie o biografie dintr-o perioadă a istoriei care deși pare a fi fost destul de intens explorată, păstrează încă multe secrete și detalii întunecate, puțin cunoscute marelui public. Gunther Goldschmidt era un tânăr student la conservator, evreu dintr-o familie înstărită și asimilată cultural, atunci când naziștii au venit la putere în 1933. În decurs de câteva luni, împreună cu toată populația evreiască a Germanei, avea să fie redus la rangul de semi-cetățean, lipsit de drepturi elementare printre care cel de a-și continua și termina studiile muzicale sau de a cânta într-una dintre marile orchestre ale Germaniei. Salvarea temporară avea să fie activitatea în orchestra lui Jüdische Kulturbund, o organizație culturală pe care propaganda nazistă o folosea ca fațadă pentru străinătate, și care a putut funcționa în condiții din ce în ce mai stricte de cenzura și restricții. Poate cultura constitui o pavăză în vremuri de restriște? Dar dragostea? (în orchestra evreiască Gunther o cunoaște pe frumoasa violonistă care avea să-i devină soție). Martin, fiul, dorește să înțeleagă, are nevoie să cunoască istoria părinților și a familiei, poate în primul rând pentru întregirea propriei sale identități. Tatăl, George, destramă treptat straturile tăcerii, redescoperă pentru sine, pentru fiul său, și pentru noi, cititorii și spectatorii, secretele ascunse legate de frică, de umilințe, de speranțe și iluzii prăbușite. Salvarea sa în final pare mai mult un joc norocos a hazardului. El și soția sa reușesc să ajungă în Statele Unite datorită talentului și profesiilor de muzicieni, cu unul dintre ultimele vapoare înainte de intrarea Americii în război. Restul familiei piere în flacările și cenușa Holocaustului. Gunther Goldschmidt, devenit George Goldsmith în noua țară, va renunța la cariera de muzician. Motivele nu sunt elucidate, fiul, spectatorii, cititorii sunt lăsați să le judece.
Scenaristul și regizorii construiesc filmul ca pe o reconstituire a căutărilor lui Martin și a dialogurilor acestuia cu tatăl sau, purtate în anii ’90, după moartea mamei. Este folosită tehnica pseudo-interviurilor, cu Bruno Ganz preluând rolul tatălui, și cu aparatul de filmat imitând stilul filmărilor video de acum 20 sau 30 de ani. Sunt intercalate secvențe documentare și reconstituiri cu actori care se combină în mod sintetic pentru a recrea atmosfera Germaniei care se afunda în noaptea dictaturii. În plus, muzică, multa muzică, mai ales a compozitorilor germani ale căror interpretări deveneau treptat interzise muzicienilor evrei. Relația dintre tată și fiu este extrem de interesantă. Dialogul dintre ei este declanșat de căutările fiului care își caută rădăcinile, încercând să completeze ‘capitolul lipsă’ (folosesc titlul unei alte cărți citite recent, cu tematică similară) din istoria familiei și din identitatea sa. Martin fiul nu apare însă în niciun moment în cadru, el se află permanent în spatele aparatului de filmat, deși vocea sa este cea care structurează mărturisirile tatălui. Acesta este permanent în prim plan, și își dezvăluie, treptat, povestea vieții și mecanismele de supraviețuire și de adaptare în împrejurările extrem de dificile în care l-a pus viața. Imensul actor care a fost Bruno Ganz își încheie cariera cu un rol puternic, convingător, emoționant. ‘Winter Journey’, călătoria de iarnă, devine o metaforă nu numai pentru parcursul biografic al eroului filmului George Goldsmith dar și o călătorie în iarnă, fară întoarcere, a actorului Bruno Ganz.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
