Margaret Atwood: A Word after a Word after a Word is Power (2019)
Documentar Canada, producție originală Hulu
Regie: Nancy Lang, Peter Raymont
Scenariu: Nancy Lang
Nu este ușor să scrii despre un scriitor. Este, cred, și mai greu să faci un film documentar despre viața și succesul acelui scriitor. Iar când vorbim despre Margaret Atwood, cea care a pus Canada pe harta literaturii și care este (și sunt sigur că va rămâne) una dintre cele mai mari creatoare literare din istoria lumii, pare că este aproape imposibil să acoperi în cuvinte și imagini o asemenea personalitate complexă, ușor complicată și, cu siguranță, fascinantă. Totuși, Nancy Lang și Peter Raymont au reușit ca în puțin peste o oră și jumătate să redea cât mai fidel cu putință parcursul palpitant al existenței lui Margaret Atwood, îmbinând acest aspect cu analiza zonei de creație atât de provocatoare, interesante și explozive, totodată.
Intrarea în lumea plină de avânt mereu tineresc și ușor revoluționar (în cel mai bun sens) a scriitoarei canadiene se face cu discreție de către ochiul camerei de filmat care, așa cum se menționează chiar de la început, a urmărit-o timp de un an, pe parcursul călătoriilor ei în lume. De la Amsterdam la Harvard (orășelul universitar unde Atwood s-a pregătit pentru viitoarea carieră strălucitoare) până în Berlinul anilor `70-`80, documentarul de față este o călătorie în spațiu și timp pentru a ajunge la cele mai intime izvoare ale creativității unei scriitoare care a schimbat și schimbă modalitatea în care ne raportăm la Canada ca țară culturală și la femeia- scriitor într-o lume destul de (chiar prea) masculină. Documentarul lui Nancy Lang și Peter Raymont nu devine în niciun moment intruziv, dimpotrivă îmbină o apropiere timidă cu o obiectivitate și o distanțare demne, astfel încât privitorii pot urmări când de la depărtare, când sub lupă cele mai importante aspecte ale drumului lui Margaret Atwood prin lumea fizică și prin cea a imaginației acesteia.
Spuneam la început că nu pare a fi ușor de a urmări firul întâmplărilor care au dus-o pe Margaret Atwood la punctul în care se află acum, acela de una dintre cele mai mari scriitoare ale lumii din istorie. Și asta pentru că, asemenea oricărui geniu artistic, drumul ei a fost presărat cu nenumărate probleme, incidente, dar și cu lucruri frumoase, din care ea a tras diverse învățăminte și experiențe pe care, mai apoi, le-a folosit în construcția scrierilor sale. De altfel, acesta este unul din aspectele cele mai apreciate ale operei lui Atwood – originalitatea cu care pune în pagină teme, întâmplări din societatea contemporană (și nu numai, vezi Alias Grace), analizând mereu partea dură a vieții femeilor, dar și a bărbaților și expunând publicului anumite secvențe care, de-a lungul timpului, au șocat, dar au făcut mult bine și pe care alți scriitori ori artiști nu au avut curajul să le prezinte.
În plus, ceea ce apreciez personal la scriitura lui Margaret Atwood este că, deși poate fi interpretată deseori ca o luptătoare, o militantă a feminismului bine și corect înțeles, aceasta poate fi privită și din unghiul mult mai general al umanității, indiferent de sex, de orientare religioasă sau politică. Poeziile, romanele, proza ei vorbesc în întregime despre Om, ca ființa defectă, imperfectă, subliniind aproape întotdeauna modalitățile distructive față de natură și de Pământ pe care le abordează ființele acestea bipede din a căror tagmă facem parte cu toții. Căci am uitat să menționez unul dintre rolurile cele mai importante pe care scriitoarea le are în legătură cu lumea – este o activă susținătoare a protecției planetei, susținând din plin cauzele ecologice importante, pe care le consideră necesare în vederea perpetuării vieții pe Terra.
Interesant de-a lungul documentarului Margaret Atwood: A word after a Word after a Word is Power este portretul foarte viu care îți rămâne pe retina sufletului și pe cea fizică, a ochiului. Astfel, m-a impresionat profund modestia, simplitatea și, totuși, măreția spiritului și a personalității acestei femei minione, dar care are o minte sclipitoare și un talent copleșitor. Sigur că nu m-am putut desprinde de gândul la The Handmaid’s Tale, dar nu avem cum să ignorăm și celelalte mari cărți pe care omul frumos care este Margaret Atwood le-a dat lumii. Fiecare cuvânt, fiecare frază din volumele semnate de ea au o însemnătate profundă și, în același timp, au corespondență în lumea înconjurătoare și în realitatea imediată.
Realizatorii documentarului au dorit să sublinieze acest aspect, folosindu-se de numeroase citate din romanele și poemele scriitoarei pentru a descrie momente din viața ei, dar și pentru a face legătura cu evenimente socio-istorice care au avut loc de-a lungul timpului. Așadar, fie că este vorba de protestele americane împotriva criminalului și inutilului Război din Vietnam, fie că sunt marșurile femeilor abuzate (marșuri din ce în ce mai dese), filmul citează cu fiecare ocazie fragmente, pasaje și paragrafe din cărțile lui Atwood care se potrivesc de minune cu acele momente. În plus, faptul că îmbrăcămintea pe care autoarea o descrie în The Handmaid’s Tale (inspirată și din picturile marilor maeștri olandezi, ceea ce denotă cultura solidă a scriitoarei), expusă în serialul ultra-premiat și apreciat, a devenit deja un simbol mondial pentru lupta contra intoleranței și exploatării față de femei, spune multe despre importanța și influența pe care Margaret Atwood o are și va continua să o aibă asupra societății, depășind astfel barierele literaturii și împlinind mai mult sau mai puțin conștient adevăratul rol al artei – acela de a oglindi într-un mod cât mai fidel realitatea ce ne-mpresoară zi de zi, subliniind tarele ei și având, poate adeseori fără să vrea, caracter moralizator pozitiv.
Nu în ultimul rând, documentarul semnat de Nancy Lang și Peter Raymont sondează latura profund umană, blândă și iubitoare a doamnei Margaret Atwood, ca soție și mamă. Declarațiile superbe de dragoste din partea fiicei și a soțului sunt cu adevărat emoționante, fără a fi lacrimogene ori siropoase. Mai mult, grija și atenția deosebite pe care scriitoare le acordă bărbatului din viața ei, Graeme Gibson (din păcate, nu se mai află printre noi), care la momentul realizării filmului era diagnosticat de ceva timp cu demență, sunt de-a dreptul răvășitoare și înălțătoare, totodată. Nici momentele în care femeia Margaret Atwood se relevă drept o pasionată urmăritoare a vieții păsărilor, un fascinant obicei din ce în ce mai prezent și în țara noastră, nu este de ignorat, căci astfel se scoate în evidență acea latură înclinată spre iubirea naturii și spre ecologie de care am vorbit mai devreme.
Iată, deci, ce personalitate absolut complexă, uimitoare și fascinantă descoperim în finalul acestui documentar deosebit, pe care sper să-l urmăriți cel puțin la fel de implicați și hipnotizați ca mine. Căci sunt sigur că veți regăsi acolo bucuria de a scrie, de a citi, de a trăi frumos, de a avea grijă de cei dragi vouă și, mai ales, de a vă trezi la realitate spre a lua hățurile lumii în mâini și a deveni conștienți de pericolele iminente ce ne pasc dacă nu acționăm la timp – un mesaj care transpare din toate operele lui Margaret Atwood, dar mai ales din The Handmaid’s Tale. Și țineți cont că, așa cum spune și titlul filmului, a word after a word after a word is power (un cuvânt după un cuvânt după un cuvânt înseamnă putere).
Disponibil din 18 martie pe HBO GO.
Nota: 8.5/10
(Surse foto: www.amazon.com, www.youtube.com, www.thestar.com, www.washingtonpost.com)
