–Portalul liternet.ro este prezent in aceasta saptamana la TIFF 2017 cu cronici exclusive din care am retinut cea semnata de Doina Giurgiu la ‘El rei borni / Regele fără un ochi’ a regizorului catalan Marc Crehuet care si-a ecranizat propria piesa de teatru: ‘… raportându-ne la întregul film, nu ne găsim din păcate, nici în mâna de maestru a lui Roman Polanski, cu o piesă de teatru precum Le Dieu du carnage a Yasminei Reza, trecută prin jocul lui Jodie Foster, Kate Winslet, Christoph Waltz şi John C. Reilly şi livrată ca un „excelent curs de regie de film”, Carnage. Nu suntem nici în comedia Le prénom a lui Alexandre de La Patellière şi Matthieu Delaporte, care şi-au adaptat propria piesă, similar lui Marc Crehuet, pentru marele ecran. Şi nu pentru că Betsy Túrnez, Alain Hernández, Miki Esparbé şi Ruth Llopis nu şi-ar juca corect rolurile, petru că o fac, în limitele trasate de scenariu şi de matriţa de ghips a personajelor, în care trebuie să rămână, cu toate neajunsurile lor, unele inexplicabile chiar şi ca artificiu de joc: dificultatea de vorbi a lui Ignacio, care reuşeşte doar să îi îngroaşe şi mai mult tuşele de boem răsfăţat, delicat şi sociopat. Discurs peltic de care suferă şi direcţia de imagine, încremenită în cadrarea dialogului.’
-Ion Indolean a profitat de prezenta la TIFF 2017 a operatoruui si regizorului Iosif Demian stabilit in Australia, al carui film din 1982 ‘Baloane de curcubeu’ a fost recuperat si prezentat publicului la Cluj, pentru a-i lua un interviu: ‘II: În cinematografia românească, vedeţi nişte punţi între generaţii? ID: Bineînţeles. Şi faptul că sunt aici e unul dintre rezultatele acestei continuităţi. Nu e în defavoarea nimănui, nici pentru cel care recunoaşte treaba aceasta, şi nici pentru cel care e reamintit fiindcă odată a însemnat ceva, un punct de referinţă. Când am debutat noi, lucrurile erau foarte clare: numărul de filme era dat de numărul de aparate disponibile. Câte aparate avea studioul, atâtea filme se puteau face. Acum, toată lumea poate să facă film. Această abundenţă diluează procesul…Acum vine a doua generaţie, după Puiu, Mungiu, Porumboiu etc. Important e dacă ei vor fi în stare să se coaguleze într-o mişcare. Ei au învăţat meserie de la cei dinaintea lor, care la rândul lor au învăţat-o de la cei dinainte. Un val are un numitor comun, ideologic, artistic sau de o anumită natură.’
-Emil Calinescu scrie despre ‘The Wanderers’ – filmul care l-a adus la TIFF 2017 pe actorul Armand Assante: ‘… marea problema a filmului este ca nu-i clar daca-i parodie sau e serios. Are cate putin din fiecare, indeajuns incat sa nu stii cum sa-l iei. Prea serios pentru a-l cataloga drept parodie? Prea multe ironii pentru a-l lua in serios? Personal, l-am luat drept parodie. E o chestiune subiectiva, nu pot lua in serios filmele cu vampiri si demoni. Drept urmare, STRICT luat ca parodie, este un film decent spre bun. Strict ca parodie.’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Wonder Woman” (2017)
-”Liberation Day” (2016)
-”Le Samourai” (1967)
