-Cristian Caloian scrie despre ‘A Hidden Life’ al lui Terence Malick pe care l-a vazut in cadrul evenimentului ‘Les films de Cannes a Bucharest, 2019’: ‘Filmul se experimentează ca o meditaţie. 173 de minute pot fi lungi pentru un spectator grăbit, dornic să ia crema mesajului artistic şi să îşi urmeze drumul în ritm alert. Însă, pentru cine este dispus să se deschidă şi spiritual la creaţia lui Malick, cele trei ore pot reprezenta echivalentul cinematografic al unei liturghii, în care timpul nu mai are valoare, dar binele şi răul se limpezesc, iar sufletul împrumută puţin din prospeţimea şi frumuseţea pajiştilor austriece.’
-Despre ‘Dolor y gloria’ al lui Almodovar am scris si eu aici. L-a vazut si Adriana Gionea de la ‘PostModern’: ‘O tentativă reuşită de a infiltra o doză de frumos în cotidianul spectatorului. O voluptuoasă, dar şi răvăşitoare întâlnire cu trecutul. O retrospectivă a imaginilor ce marchează o evoluţie afectivă, de la calda lumină din verile copilăriei până la senzualele tonuri şi nuanţe ale erotismului asociat diferitelor vârste – un erotism senin-molcom, tandru, melancolic şi vindecător, care provoacă mirare, apoi devine o nesecată sursă de inspiraţie artistică, până şi în clipele ce nu anunţau decât apropierea sfârşitului. O declaraţie de iubire adusă artelor vizuale şi cinematografiei în special, care poate domoli teama de moarte şi tentaţia autodostrugerii. O descriere seducătoare, din punct de vedere cromatic, a unei agonii interioare ce însoţeşte lipsa inspiraţiei artistice. Un strigăt de regret după o iubire pierdută, transformat în artă. Un omagiu adus primei prezenţe feminine hotărâtoare pentru destinul unui băiat sărac, devenit apoi un cineast vizionar. Şi nu în ultimul rând, o promisiune şi o reverenţă adresate de Almodovar cinefililor ce i-au privit şi adorat lacom filmele: aceea de a pune dependenţa de cinematografie mai presus de orice tentaţie de a se lăsa pradă unui abis ce ameninţă la un moment dat fiecare mare creator. La toate acestea ajungi să te gândeşti când vezi Dolor y Gloria.’
-Iata si opinia lui Dragos Marin de la ‘FilmReporter’ despre acelasi film: ‘Dolor y gloria/Durere și glorie, cel mai recent film al său, îl găsește pe cineastul septuagenar la momentul său cel mai auto-reflexiv și vulnerabil. Suntem tentați (inclusiv ca selling point: unul dintre afișele filmului are profilul inconfundabil al cineastului în spatele lui Banderas) să îl căutăm pe Almodóvar în povestea lui Salvador (Antonio Banderas), un regizor retras din viața publică pe fondul unor slăbiciunilor fizice și pierderi personale, în apartamentul său impecabil decorat și înțesat de artă, cărți și DVD-uri. …Banderas, care în timpul liber joacă în filme de acțiune de serie B turnate în Bulgaria, îi imprimă personajului său fragilitate și sensibilitate, recompensate cu premiul de interpretare la Cannes. Almodóvar îl dă propriile haine să i le îmbrace, aceeași tunsoare, dar respinge comentariile care îl caracterizează pe Salvador ca pe un autoportret. În cuvintele Julietei Serrano, ce face el e autoficțiune.’
-Ioana Calinescu scrie la invitatia lui Emil Calinescu, la ‘CinEmil’ despre ‘Yeti – Omul zapezilor’: ‘Yeti – Omul zapezii (Abominable) este dublat in limba romana, iar eu, la vizionare, mi-am luat pe sus jumătatea cu toate ca nu este cel mai bun vorbitor de romana din cati cunosc. Dar si asa, ne-am distrat pe cinste la poantele filmului si nu de puține ori am ras amandoi cu lacrimi….La avanpremiera, aproximativ jumătate din spectatori erau copii si asta a facut ca atmosfera sa fie una si mai relaxata deoarece hohotele de ras si chicotelile s-au auzit valuri, valuri de la inceputul si pana la sfarsitul filmului.’
-LazOrtansa de la ‘Filme care merita vazute’ scrie despre „Serenity „ / ” Calmul dinaintea furtunii” regizat de Steven Knight si avandu-i pe Matthew McConaughey si Anne Hathaway in rolurile principale: ‘La început , filmul m-a încântat mai ales cu ambianța paradisiacă creată prin imagini superbe: imensitatea albastră cu aparența unui infinit , afișează cu ostentație urzeala visului , zoom-urile asupra detaliilor și planurile largi ale mării și cerului, decorurile simple și atrăgătoare , casele pe piloni , stâncile, sătucul turistic , ne recreează specificul unei insule pescărești cu orgoliul și încrâncenarea căpitanului de vas pescăresc Baker Dill de a prinde cel mai mare ton din zonă; cred că, de aceea organizează pe vasul său concursuri de pescuit pentru turiștii care doresc să trăiască momente mai palpitante. Presupuneam că subiectul va fi ceva asemănător cu acela al revanșei lui Ahab versus Moby Dick. Nuuu, au urmat clipe de plictiseală, până când , ne trezim că, de fapt , povestea a luat o turnură neașteptată, într-o realitate paralelă sau consecutivă (?) … Oricum, datele scenariului par schimbate : acțiune, violență, momente pasionante și pasionale care duc la un final neașteptat!’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Leonardo from the National Gallery, London” (2012)
–”Metallica & San Francisco Symphony – S&M2” (2019)
-”Joker” (2019)
-”Kolyma – Birthplace of Our Fear” (2019)
–”Dolor y Gloria” (2019)
–”The Goldfinch” (2019)
(Sursă fotografii: Liternet.ro, IMDb.ro, Cinemil.ro)
