-Diana Trăncuță scrie pe ZiarulMetropolis.ro despre „Tărâmul binecuvântat”/„God’s Own Country”: ”Tărâmul binecuvântat” e un film curajos, și nu neapărat prin subiect în sine, ci mai ales prin încăpățânarea lui de a emoționa prin gesturile personajelor, prin comunicarea lor afectivă, prin peisaje. Bineînțeles că tot la curaj se adaugă și conținutul vizual explicit, de la scenele dintre cele două personaje până la cele legate de viața și moartea oilor. Povestea se derulează simplu și este spusă, de fapt, mai mult prin imagini și mai puțin prin replicile personajelor. La o fermă din Yorkshire, Johnny Saxby (Josh O’Connor) e victima singurătății. Un personaj mai degrabă ursuz și apatic, acesta muncește ziua și bea noaptea, iar pe amândouă le face până la epuizare. În timp ce munca e o obligație morală față de tatăl său (Ian Hart), care e bătrân și bolnav și nu mai poate duce greul zilei, și față de bunica lui (Gemma Jones), alcoolul este felul lui Johnny de a îndura viața. Permanent anesteziat, copleșit de incapacitatea de a împlini așteptările tatălui său și de lipsa de sens pe care o găsește în acest colț uitat de lume, Saxby mai poartă pe umeri, deși nu o știe neapărat, și povara de a nu ști să iubească. Relațiile lui sunt exclusiv fizice, trecătoare, întâmplătoare.”
-Tot pe ZiarulMetropolis.ro, Ionuț Mareș prezintă un documentar foarte interesant, ”Brașov 1987. Doi ani prea devreme”, pe care aștept cu mare interes să-l văd și eu: ”Montajul urmărește să redea fidel cronologia întâmplărilor – fragmentele din interviurile cu numeroșii muncitori (unii apar mai puțin, iar unii dintre cei care au suferit cel mai mult în anchetă sunt mai prezenți, așa cum era și firesc) par a decurge unele din altele și sunt ansamblate pentru a construi un portret cât mai complex al acestui eveniment istoric. Pentru asta, sunt intervievați inclusiv reprezentanți ai forțelor de represiune de atunci, în special un colonel de Miliție din Brașov care s-a ocupat de anchetă. Acest mod de a reconstitui cronologia evenimentelor, prin pasarea simbolică a cuvântului de la un protagonist la altul, sugerează discret și solidaritatea de atunci dintre muncitori. Ideea este inspirat reflectată și într-o secvență de la început, filmată în uzină, când sunt puși împreună mai mulți muncitori care povestec cum a început totul, dar și într-un moment dinspre final, când doi foști studenți așezați unul lângă altul pe scările universității vorbesc despre gestul lor de a se solidariza cu muncitorii arestați, la câteva zile după protestul de la 15 noiembrie.”
-Se apropie sezonul Oscarurilor, așa că, printre prostiuțele de Crăciun, e semn că vom vedea cât mai repede ceva filme foarte bune. Despre câteva dintre acestea, scrie Movie Zone pe blogul CeFilmeVad: ”Încep cu ceva lansat încă din vară în sezonul blockbuster, fiind vorba de filmul Dunkirk, despre care se vorbeste că va primi o serie de nominalizări: cel mai bun film, cel mai bun regizor plus pe partea tehnică. Se pare că toată lumea si-a găsit deja un câstigător la categoria cel mai bun actor în persoana lui Gary Oldman în filmul Darkest Hour. Stiu că e prea devreme dar am auzit multe prin diferite locuri, mai ales că e vorba despre Churchill și războiul…”
–Pe IstoriaFilmului.ro, unul dintre cele mai bune site-uri/bloguri de filme din țară, citim un articol despre Universul Alien, semnat de Andras Verpeleti: ”La fel ca și în cazul seriilor de filme remarcabile și universul Alien este popular și este așteptat de spectatori cu toate păcatele și greșelile pe care le are, datorită faptului că reușește să ne mențină curioși prin întrebările (și răspunsurile) noi ce apar în urma elementelor și temelor ce se repetă. Aici nu trebuie neapărat să ne gândim la creatura lui Giger. Laitmotivele mai mari cum sunt ideea de sole survivor (singurul supraviețuitor), senzația de claustrofobie sau lupta disperată împotriva companiei Weyland–Yutani sunt prezente în toată franciza – chiar dacă nu au rol la fel de semnificativ în fiecare episod. Din acest motiv seria Alien nu trebuie considerată doar un șir de filme independente, ci un univers într-adevăr de sine stătător și unitar.”
–S-au anunțat primele 26 de animații de lungmetraj în cursa pentru Premiul Oscar. Aflăm despre ele pe Blogdecinema.ro: ”6 animații de lungmetraj au fost propuse pentru lista scurtă dintre care urmează să se aleagă nominalizatele categoriei Cel mai bun film de animație de la Premiile Oscar de anul viitor. În funcție de câte filme dintre acestea vor intra pe lista scurtă, vor fi alese între două și cinci nominalizate pentru Oscar. Pentru a exista cinci nominalizate, va trebui ca pe lista scurtă să intre cel puțin 16 filme.” Printre ele, Cars 3, Despicable Me 3 sau Smurfs: The Lost Village.
(Jovi)
‘Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor’ este numele filmului de debut al lui Emanuel Parvu, despre care scrie la liternet Mihai Brezeanu: ‘Ca un raport de ţara de nimeni cerut, debutul regizoral al actorului Emanuel Pârvu strică festivismul cu care centenarul Unirii ameninţă să sufoce spaţiul public în anul ce-l va precede. Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor va fi lansat în cinematografe pe 24 noiembrie 2017, cu fix o săptămână înainte de intrarea în al o sutălea an de mare unire. Nu e de aşteptat ca prea mulţi români să-l privească. E cu sărăcie, e cu tristeţe, e cu despărţire, e cu moarte. Cine dracu’ are chef de toate astea? Noi vrem să party-party cu sărmăluţe şi iahnie şi ţuică fiartă. La Alba şi la Arc. Amin!’
Adriana Gionea scrie la PostModern despre Compte tes blessures (A Taste of Ink), debutul în lungmetraj al lui Morgan Simon: ‘Compte tes blessures (A Taste of Ink) are potenţialul unui film în care geloziile şi confruntările pot să amestece elementele din triunghiul amoros într-un cocktail Molotov la fel de exploziv precum rock-ul hard core cântat de formaţia în care Vincent, protagonistul, este solist. Totuşi, nu povestea triunghiului amoros, în care sunt implicaţi tatăl şi fiul, ajunşi la apogeul ostilităţilor dar şi al sincerităţii, îţi va rămâne în memorie, ci interpretarea actorului Kevin Azais, considerat una dintre revelaţiile noii generaţii. De fapt, filmul se sprijină aproape în totalitate pe rolul făcut de acesta, consolidându-i reputaţia de nouă vedetă a cinematografiei franceze, după rolul din Les combattants (Love at First Fight).’
Victoria Baltag este invitata la Cinemil pentru a scrie despre ‘Hawaii’, regizat de Jesis del Cerro: ‘Avem motive sa plangem intr-adevar. Ce bine ne-a mai facut comunismul! Ne-a iresponsabilizat (pana si parintii erau invatati sa nu stranga bunuri sau bani pentru copiii lor, ca are grija partidul de ei). Ne-a plafonat (cati de Eminescu sau Iorga am avut in perioada comunista??). Ne-a cenzurat, ne-a inrait si ne-a inasprit (nu exista liberate de opinie, libertatea cuvantului, liberate in alegeri – si privarea de libertate in general duce la frustrari). Ne-a invatat sa fim corupti, coruptia la romani vine categoric din comunism (un exemplu pueril, dar elucidant: ca sa primim doua bucati de carne in loc de una, sau doua sticle de ulei in loc de una, dadeam spaga la gestionarul de la magazin). Ne-a lenevit (‘luna trece, leafa merge – e zicala din comunism, cand se fura din fabrica pe capete, salariul se lua la timp totusi si lucrurile se aranjau pe pile si relatii).’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
