-Marius Oliviu scrie pe blogul CeFilmeVad despre ultimul Star Wars: ”Din ce în ce mai multe remake-uri sunt stricate de lozinci „politically correct”, iar ultimul Star Wars nu face nici el excepție. La „The Force Awakens” am înțeles că era schimbare de echipă, început de serie, etc și trebuiau schimbate personajele (o eroină, un anti-erou negru), în fine, debandadă mare – unii intrau și alții ieșeau – dar cu The Last Jedi ce-ați avut? Că sunt ironizate miturile brodate de George Lucas (Luke Skywalker aruncă laserul în spate: ce, credeai c-o să mă lupt aiurea cu un laser împotriva întregii galaxii?) treacă-meargă. Dar când am auzit-o pe chinezoaică, cum tre` să-i distrugem cu iubire, am râs de m-am spart: deja nu mai era ironie, ci penibil 100%. Înțeleg că trebuie mulțumite și minoritățile sexuale din sala de cinema, drept pentru care unul din personaje e fie gay, fie bisexual, fie transsexual.”
-Cine este fan seriale poate găsi câteva idei despre serialele ce vor apărea primăvara aceasta în articolul lui Adrian Georgescu. Printre ele, mi-a atras atenția ”The Assassination of Gianni Versace: American Crime Story”, produs de FX: ”Primul sezon al serialului, e drept, a fost în 2016, cu Cuba Gooding jr. în rolul lui O.J. Simpson, dar a fost umbrit de documentarul excepțional O.J.: Made in America, care a și luat premiul Oscar. Al doilea sezon este despre cu totul alt caz: asasinarea designerului Gianni Versace. Acesta a fost ucis pe 15 iulie 1997, din motive necunoscute, de către asasinul în serie Andrew Cunanan, care s-a sinucis opt zile mai târziu. Joacă Édgar Ramírez, Penélope Cruz și Ricky Martin.”
(Jovi)
-Angela de la CineAmator scrie despre cele ‘60+ filme pe care trebuie sa le vezi in 2018‘. Merita sa parcurgeti aceasta avanpremiera ilustrata cu ‘trailere’, pentru exemplificare, iata primul film din lista Angelei: ‘A Quiet Place: 4 mai, Ro Image – Sau filmul pentru care am cel mai mare entuziasm in 2018 si care m-a cucerit inca din teaser. „A Quiet Place” este un horror supranatural cu Emily Blunt si sotul sau, John Krasinski, aici si regizor. Un concept cool la scenariu, care sper sa nu dezamageasca. – O familie traieste la limita la o ferma izolata, evitand atacurile unor entitati periculoase care sunt atrase de sunete. Sotii si cei doi copii au invatat sa nu faca niciun zgomot si sa comunice prin semne. – Asta este unul din filmele alea care impun linistea in sala de cinema, asa cum s-a intamplat cu „Don’t Breathe”.’-Marian Radulescu continua la liternet.ro seria portretelor cineastilor romani cu un articol dedicat lui Alexandru Tatos: ‘Filmografia lui Alexandru Tatos este răspunsul polemic dat de regizorul care, la începutul anilor ’80, considera filmele româneşti „o masă informă de pelicule decolorate, tributare simplismului ultrasupărător”, cu cât mai multe „personaje pozitive”, cu finaluri „neapărat roz-bombon, explicate şi răsexplicate, în care „se discută mai mult despre şuruburi decât despre oameni”. În filmele româneşti, mai comenta regizorul, „oamenii n-au voie să sufere (decât atunci când nu le reuşeşte o inovaţie), n-au griji şi defecte”. Observaţiile lui Tatos, la începutul anilor ’80, despre felul în care se cultivă talentul şi se respectă valoarea în cinematografia română, sunt valabile până azi: „Ceea ce este regretabil e că, uneori, indiferent cât de bine sau cât de puţin bine lucrezi, ai senzaţia că de fiecare dată o iei de la capăt. Mi se pare că, în cinematografia noastră, este destul de palid întâmpinat un succes şi destul de vag stimulată o consacrare. […] Nu avem, în cinematografie, un sistem – nu neapărat legiferat, ci poate nescris, spontan, elementar – de cultivare a talentului, a valorii, a calităţii. […] Nu sunt mulţi oameni de valoare – de ce să n-o recunoaştem? Iar dacă laşi să crească laolaltă florile cu buruienile şi nu asiguri, pe fiecare strat, o îngrijire specială pentru ceea ce trebuie să cultivi, buruienile năpădesc lanul”.’
-Adriana Gionea scrie la PostModern despre ‘Call Me by Your Name’ (bazat pe romanul cu acelaşi nume), văzut în cadrul ‘American Independent Film Festival’: ‘Datorită scenelor scăldate în lumina verii italiene, culorilor vii şi mediului securizant, ai spune că filmul ‘Call Me by Your Name’ a fost făcut pentru contrabalansa prin frumuseţe şi empatie lumea vulcanică, (uneori) crudă, angoasantă, ingrată, plină de umilinţe şi dezamăgiri în care sunt plasate adesea filmele despre adolescenţii aflaţi în etapa marilor căutări şi a primelor experienţe sexuale. Nu vezi umilinţe în acest film, provocate de conştietizarea stângăciilor de începător, nici teama de provocările celor de aceeaşi vârstă, care pot exercita o presiune copleşitoare în această perioadă a vieţii, ce poate duce la traume adânci.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Ce qui nous lie” (2017)
–Top 10 cele mai bune filme văzute pe Netflix în decembrie 2017
