Gipsy Queen (2019)
Regia: Hüseyin Tabak
Distribuția: Alina Șerban, Tobias Moretti, Irina Kurbanova
O surpriză plăcută – „Gipsy Queen”, în regia lui Hüseyin Tabak, co-producție Austria-Germania, cu 11 nominalizări la premii internaționale și câștigătoare a 7 dintre ele. Filmul spune povestea lui Ali, o mamă care emigrează din România într-o țară străină pentru a le oferi copiilor ei un viitor mai bun. Una din primele scene ale filmului ne-o arată încercând să obțină iertarea tatălui său (care va deveni firul roșu al poveștii sale), urmată de plecarea în Germania, unde începutul nu îi este deloc ușor. Cu doi copii, muncește până la epuizare, având în minte un trai mai bun pentru familia ei. În ce privește ideea de familie, cunoaște mai multe valențe în film – familia pe care nu o are cu tatăl copiilor, familia din care e renegată de tatăl său pentru că a renunțat la o carieră profesionistă de box, dar și familia pe care colega ei de apartament spune că o formează cu ei și copii.
Pentru aceștia din urmă, luptă oriunde e nevoie — chiar și în ringul de box. Ajunsă într-un subsol unde face curățenie, Ali găsește un sac de box care îi trezește amintiri. Începe să se antreneze fără să știe pentru ce, iar patronul ringului, Tane, îi recunoaște talentul. Între ei se leagă o relație de protecție, mai mult decât de colaborare sau prietenie, căci talentul lui Ali îi amintește de meciul decisiv pe care el l-a pierdut în tinerețe. Pentru Alin, spre deosebire de viață, ringul aduce reguli clare și egalitate între participanți. Boxul devine astfel o metaforă a luptei corecte, într-o lume în care șansele nu sunt la fel pentru toată lumea.
Descriind filmul, Alina Șerban mărturisește într-un interviu că este unul despre „iubirea pentru copii, frica de a-i pierde, ce înseamnă să fii emigrantă, lupta de a rămâne în picioare atunci când viața te lovește.” Toate aceste subiecte deschid discuții despre soarta celor care sunt nevoiți să-și croiască un nou drum printre străini, despre statutul femeii (mai ales cel al femeii singure) în acest context, dar și despre felul în care arată piața forței de muncă în străinătate. Personajul principal este văzut dincolo de stereotipuri, în complexitatea sa. Relația cu copiii săi este singura care mi s-a părut pe alocuri prea augmentată; pariul transgenerațional pe care-l încearcă regizorul putea lipsi, în opinia mea, când personajul principal este atât de puternic și bine conturat.
Pe lângă o poveste de familie, filmul este și o poveste cu și despre sport și șansele pe care el le poate acorda inclusiv celor defavorizați. Când exteriorul este complet nedrept, umea boxului este singura care îi oferă echitate lui Ali. Cea mai lungă scenă de box din cinematografie este cea care încheie filmul, iar finalul deschis mi s-a părut că a adus un plus filmului.
„Gipsy Queen”, din 27 februarie în cinematografe, distribuit de Asociația Untold Stories.
