Tel Aviv on Fire (2018)
Regia: Sameh Zoabi
Distribuția: Kais Nashif, Lubna Azabal, Yaniv Biton
Realizarea unui film despre conflictul dintre israelieni și palestinieni (sau mai scurt ‘conflictul’, cum îl numesc localnicii) este probabil aproape la fel de complicată ca și tratativele de pace între cele două părți. Și totuși, scenaristul și regizorul Sameh Zoabi a ales nu numai să scrie și să regizeze un asemenea film, dar a și ales ca temă realizarea unui astfel de serial de televiziune cu titlul ‘Tel Aviv on Fire’ (‘Tel Aviv în flăcări’). Genul? O telenovelă – una dintre cele mai populare forme de divertisment cinematografic și de televiziune din Orientul Mijlociu, cu rate maxime de vizionare atât în rândul populației evreiești, cât și în rândul celei arabe. Momentul istoric în care se desfășoară acțiunea? Războiul din 1967, unul dintre momentele cheie ale ‘conflictului’, o zdrobitoare victorie israeliană și înfrângere arabă, perceput în mod polarizat opus de cele două părți. O idee cinematografică strălucită – o echipă de televiziune arabă din Ramala realizează o telenovelă care încearcă să rescrie, așa cum de multe ori o fac filme de la case mari, istoria războiului din 1967. O telenovelă în telenovelă.
Eroul principal (interpretat de excelentul actor Kais Nashif) este un cineast aspirant care este angajat consultant de limba ebraică pentru telenovelă și care se trezește promovat pe post de scenarist, trebuind să împace toate părțile în aparență de neîmpăcat în această parte a lumii: producătorii arabi ai filmului care doresc ca acesta să aibă o tentă cât mai patriotică, ofițerul israelian de la punctul de trecere dintre Ierusalim și teritorii care vrea să înfrumusețeze imaginea ofițerului israelian din serial, producătorul care dorește să facă un film de succes și iubita care se îndoiește de sentimentele sale. Cu toții urmăresc episoadele succesive ale serialului și felul în care progresează acțiunea, dar poate exista vreun deznodământ care să fie acceptabil pentru toți? Sau este un asemenea deznodământ la fel de imposibil ca și o soluție de pace în Orientul Mijlociu?
Eroul din film are ca unelte propriul talent și câteva porții de humus (alt subiect de mini-conflict cultural israelo-palestinian). Regizorul Sameh Zoabi folosește uneltele telenovelei combinate cu umorul absurd, atât de potrivit unui conflict nedorit de cea mai mare parte a celor implicați. Zoabi nu evită stereotipurile, dimpotrivă, le folosește cu abilitate și în doze echilibrate. Rezultatul mi-a depășit așteptările. Nu va reuși să nu supere pe nimeni, sunt convins că destui dintre cei care au văzut sau vor vedea filmul vor găsi motive de iritare și vor considera că scenaristul și regizorul a exagerat simpatizând cu partea opusă. Probabil că vor fi iritați și mai mulți dintre cei care nu vor vedea filmul, dar vor comenta și scrie despre el.
Multe dintre situații mi s-au părut și mie exagerate sau improbabile, dar cred că asemenea deviații sunt posibile și admisibile într-o comedie care încearcă să abordeze în registru satiric situații deloc simple. Un merit suplimentar al filmului este că prezintă un mediu intelectual și de clasă mijlocie palestinian care nu apare aproape de loc în cinematografia locală. Cred că ‘Tel Aviv on Fire’ este un film simpatic și necesar. În definitiv, dacă vrem să avem vreodată pace adevărată, trebuie să fim capabili și să stăm alături, să vedem același film și să râdem împreună. Chiar dacă motivele și scenele la care râdem nu sunt întotdeauna aceleași.
