Mon crime (2023)
Regia: François Ozon
Distribuția: Nadia Tereszkiewicz, Rebecca Marder, Isabelle Huppert, Fabrice Luchini, Dany Boon, André Dussollier
‘Mon crime’ este cel mai antrenant și mai distractiv film pe care l-am văzut în primele trei luni ale acestui an. Să nu mă înțelegeți greșit, am văzut deja câteva filme foarte bune, profunde ca subiect, interesante ca realizare cinematografică și cu interpretări actoricești deosebite, dar nici la nici unul dintre ele nu am râs cu atâta poftă și de la nici unul nu am ieșit cu zâmbetul pe buze cum s-a întâmplat cu acest film din 2023 al lui François Ozon. Și pentru regizorul francez este vorba despre unul dintre filmele sale mai relaxate. Altele abordează teme mai ‘serioase’ și nu ezită să-și antreneze spectatorii în experiențe cinematografice originale. ‘Mon crime’ este o adaptare a unei piese de teatru scrise în 1934, acțiunea se petrece în 1935 și reprezintă un fel de film retro-me-too, scris (tot de Ozon) și realizat în spiritul farselor teatrale franceze. Distribuția aduce pe ecran câteva figuri proaspete din rândul generației tinere de actori francezi alături de vedete ale căror prezențe fac din orice film o ocazie de întâlnire care nu poate fi ratată. Rezultatul este excelent.
Madeleine și Pauline sunt două tinere care își încearcă norocul în Parisul anului 1935. Madeleine este o actriță frumoasă și talentată, Pauline este o avocată începătoare, strălucită la minte dar fără clienți. Cele doua fete sunt în pragul expulzării din micul și neîncălzitul apartament închiriat deoarece de multe luni nu-și mai pot achita chiria. Madeleine se prezintă la un interviu cu un producător de teatru și trece printr-o traumă gen me-too, fiind agresată și respingând avansurile acestuia. Spre ghinionul ei, o ora mai târziu producătorul este găsit mort și Madeleine devine principala suspectă. Și atunci, cele două fete decid să transforme ghinionul în oportunitate, complotând să fie implicate într-un proces care să le facă celebre. Madeleine recunoaște crima pe care nu a comis-o și Pauline o apară obtinându-i achitarea. Norocul dobândit prin acest șiretlic este însă în pericol când apare adevărata criminală.
Veritabila asasină este interpretată de Isabelle Huppert într-unul dintre cele mai bune și mai haioase roluri ale sale din acest mileniu, un rol foarte diferit de personajele sumbre și bătute de soartă pe care și le-a asumat în mod serial cam de multă vreme. Un comedian formidabil este și Fabrice Luchini, altul dintre actorii mei preferați, savuros în rolul judecătorului de instrucție care manipulează justiția după propriile capricii. Au roluri secundare savuroase și Dany Boon, Olivier Broche și André Dussollier. Meritele principale revin însă, desigur, celor două tinere actrițe – Nadia Tereszkiewicz și Rebecca Marder – care fiecare în parte și mai ales împreună radiază talent și frumusețe. Satira moravurilor misogine ale Franței anilor 1930 sună, din păcate, teribil de actual și astăzi. Cu ușoare modificări, acțiunea filmului se putea petrece în 2024. Am fi pierdut însă parfumul de epocă și plăcerea reconstituirii unui Paris galant, cu moravuri care se eternizează în ciuda toaletelor și a pălăriilor care își schimbă formele și culorile. Vă recomand să nu pierdeți ‘Mon crime’ pentru o porție sănătoasă de divertisment șarmant.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.euronews.com/culture/2023/03/09/mon-crime-a-french-film-by-francois-ozon-brings-modern-feminism-to-1930s-paris)
