Edmund (2018) – Cyrano, My Love
Regia: Alexis Michalik
Distribuția: Thomas Solivérès, Olivier Gourmet, Mathilde Seigner
Am văzut piesa de teatru ‘Edmond’ scrisă și pusă în scenă de Alexis Michalik la Paris acum aproape doi ani. Spectacolul primise cinci premii Molieres (distincțiile supreme ale teatrului francez) și m-a impresionat prin combinația de modernism și respect pentru tradiție, de joc actoricesc desăvârșit profesional cu inovații regizorale de bun gust, puse în slujba spectatorilor și a experiențelor lor. Theatre du Palais-Royal în care avea loc reprezentația era și locul în care se petrece (cu 120 de ani in urmă) cea mai mare parte din acțiune – povestea creației și premierei uneia dintre lucrările cele mai de succes din istoria teatrului francez, ‘Cyrano de Bergerac’ a lui Edmond Rostand. Am așteptat cu interes să văd versiunea cinematografică creată de același regizor și așteptările mi-au fost în mare măsură răsplătite.
Pentru spectatorii pasionați de istoria teatrului și în special de cea a teatrului francez acest film va fi o delectare. Dialogul spumos, intriga bazată pe comic de situații și de caractere și interpretarea echipei de actori alcătuită în bună tradiție a Comediei Franceze (cu o mențiune specială pentru Olivier Gourmet în rolul marelui actor Coquelin) mi s-au părut la foarte bun nivel. Dincolo de povestea sau poveștile de dragoste din intriga filmului, ‘Edmond’ al lui Alexis Michalik este o poveste de dragoste pentru teatrul francez și un omagiu plin de afecțiune adus creatorilor de teatru de acum 120 de ani. O altă mare calitate a filmului este reconstituirea plină de farmec și de culoare a Parisului ultimului deceniu al secolului 19. Din acest punct de vedere, ‘Edmond’ calcă pe urmele unor filme ca ‘Moulin Rouge!’ al lui Baz Luhrmann sau ‘Hugo’ al lui Martin Scorsese, îmbinând documentarea minuțioasă, atenția pentru detalii și respectul față de autenticitate și folosind tehnicile de grafică computerizată pentru a amplifica ceea ce știm din istorie si a crea o imagine de ansamblu a unei epoci de o fascinantă diversitate socială și efervescență artistică.
Cum se compară filmul cu piesa de teatru (care la bază avea tot un scenariu cinematografic care nu își găsise însă finanțare cu câțiva ani în urmă)? Versiunea teatrală a lui ‘Edmond’ în regia lui Alexis Michalik era cursivă și dinamică, în stil cinematografic. Versiunea cinematografică a lui ‘Edmond’ în regia lui Alexis Michalik se bazează în mare măsură pe un stil teatral în care frumusețea textului și arta actorilor transformă cuvintele în sentimente, specific în pasiune pentru teatru. Tehnic, ambele realizări sunt impresionante. Ca impact la public, cred totuși că versiunea teatrală este mai reușită. Motivul este, poate, că în teatru stilul cinematografic are de cele mai multe ori o influență pozitivă, în timp ce în film stilul teatral adaugă un balast greu de evitat.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: Ramascreen.com, IMDb.com)
