Blue Steel (1990)
Regia: Kathryn Bigelow
Distribuția: Jamie Lee Curtis, Ron Silver, Clancy Brown
Am decis să văd ‘Blue Steel’ datorita prezenței în distribuție a lui Jamie Lee Curtis și a faptului că este regizat de Kathryn Bigelow. Filmul a ieșit pe ecrane în 1990, când Curtis era deja o vedetă consacrată (2 x ‘Halloween’, dar mai ales ‘A Fish Called Wanda’). Bigelow era încă la începutul carierei sale și aveau să mai treacă aproape două decenii până când avea să se întâlnească cu gloria și cu premiile Oscar. Este însă întotdeauna interesant de văzut filmele timpurii ale regizorilor interesanți și de succes. Căutarea semnelor care indică talentul și viitoarea evoluție dă rezultate în acest film, chiar dacă din multe alte puncte de vedere filmul nu este dintre cele mai bune. Curtis și Bigelow au fost și rămân motivele principale pentru care acest film merita să fie văzut acum 30 de ani și merită să fie văzut sau revăzut și astăzi.
Întreaga poveste este construita în jurul imaginii lui Jamie Lee Curtis în rolul frumoasei polițiste Megan Turner îmbrăcată în faimoasa uniformă albastră a polițiștilor din New York. În prima sa zi de lucru patrulând pe străzile din Manhattan proaspăta absolventă a academiei de poliție se găsește într-o situație de hold-up într-un supermarket și ucide un hoț înarmat. Ghinionul face ca pistolul răufăcătorului să dispară de la locul evenimentului și să cadă în mâinile lui Eugene Hunt (Ron Silver), un psihopat de casă bună (agent la bursă) a cărui pasiune obsedantă pentru tânăra polițistă în uniformă îl vor indemna la crime pe străzile metropolei și la intruziune în viață ei personala.
Cu doi ani înainte de ‘Basic Instinct’ al lui Paul Verhoeven, Kathryn Bigelow crează un thriller psihologic cu tentă erotică, în care granițele dintre viețile personală și profesională a oamenilor în uniformă albastră (când poartă uniformă) sunt încălcate în mod periculos și uneori fatal. Faptul că polițista este femeie și criminalul bărbat inversează raporturile de forță și deschide calea temelor feministe ale multor filme viitoare ale lui Kathryn Bigelow. Megan Turner este un personaj interesant într-o lume violentă, dominată de bărbați. Șefii și colegii săi polițiști se amesteca în viață să particulară și o obligă să joace rolul de momeală pentru criminal, însă îi limitează acțiunile și o obligă să acționeze singură în momentele cheie. Jamie Lee Curtis se achită excelent de acest rol, reușind să fie mult mai mult decât o apariție sexy în uniformă de polițistă.
Filmul ar fi fost mult mai convingător daca ar fi continuat mai consistent pe linia de thriller psihologic, dar pe undeva, după jumătate, scenariștii par să fi ajuns în pană de idei și atunci au recurs la scene cu mult sânge și la situații standard din filme de acțiune din acelea care se fac cam o suta pe an. Nici Ron Silver nu reușește să fie un criminal convingător, și unele dintre grimasele sale exagerate par într-o vizionare astăzi cam ridicole. Kathryn Bigelow demonstrează, deja, cu mulți ani înaintea filmelor care îi vor aduce glorie și premii că știe să filmeze și să facă din peisajul care îi înconjoară pe eroi mult mai mult decât un fundal. Unele scene care ar fi absolut banale se transformă la ea în scene memorabile din cauza esteticii cinematografice. Se simte că regizoarea este si o artistă grafică. ‘Blue Steel’ ar fi fost un film de duzină fară interpretarea lui Curtis și regia lui Bigelow, prezenta lor îi acorda calitate, compensează multe alte lacune, și indică semnele talentului unei cineaste pe care succesul o aștepta răbdător.
Nota: 5/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Ultimateactionmovies.com)
