One Battle After Another (2025) – O luptă după alta
Regia: Paul Thomas Anderson
Distribuția: Leonardo DiCaprio, Sean Penn, Benicio Del Toro, Teyana Taylor, Regina Hall
‘One Battle After Another’ este primul foarte serios candidat la viitoarele premii Oscar. Nu m-aș fi putut aștepta la altceva de la Paul Thomas Anderson, un cineast care și-a demonstrat deja talentul de a aduce pe ecran povești complexe și relevante pentru epocile în care se petrec filmele sale. Despre ‘One Battle After Another’ mulți vor spune că este semnificativ pentru actualitatea imediată, pentru haosul și polarizarea lumii în care trăim. Și totuși, de fapt, filmul este inspirat de un roman al lui Thomas Pynchon (căruia Anderson i-a mai ecranizat și ‘Inherent Vice’) publicat în 2009, a cărui acțiune se petrece în anii ’70. Scenariul expune într-o manieră metaforică ciocnirea dintre două lumi, iar lipsa de referire directă la actualitatea politică contemporană conferă filmului un aer de atemporalitate, probabil intenționată. Asta nu înseamnă că majoritatea spectatorilor la ‘One Battle After Another’ nu se vor gândi și politic la acest film. Rezultatul are darul să entuziasmeze pe unii și să enerveze pe alții. Vor fi și mulți spectatori care se vor entuziasma la unele scene și se vor enerva la altele. Acesta a fost și cazul meu.
Filmul descrie o lume polarizată, în care se confruntă forțele de ordine înzestrate cu toate tehnologiile militare posibile și o mișcare de protest violent care organizează nu numai demonstrații ci și acțiuni de gherilă, eliberând imigranți ilegali din închisori aflate aproape de frontiera de sud dar și organizând jafuri de bănci sau atentate cu bombe în centrele urbane considerate ‘simboluri ale capitalismului’. Conflictul este personalizat prin confruntarea dintre violentul colonel Steven J. Lockshaw și frumoasa protestatară Perfidia, care împreună cu iubitul ei Bob fac parte dintre șefii rețelei anarhist-teroriste care folosește propriile sale tehnologii pentru a lupta cu sistemul. Atunci când Perfidia naște o fetiță (nu înainte de a continua să se antreneze în trasul cu mitraliera chiar și în luna a noua) cei doi părinți trebuie să se despartă și să se ascundă în clandestinitate. Perfidia, bănuită de a-și fi trădat tovarășii de luptă, dispare. 16 ani mai tărziu, un Bob îmbătrânit și uzat nu doar de fuga perpetua ci și de consumul de droguri, va trebui să revină în arenă pentru a o salva pe fiica sa – rebelă în felul ei și al generației ei – care este urmărită de colonelul Lockshaw din propriile sale motive foarte personale.
Ca film de acțiune, ‘One Battle After Another’ funcționează perfect și antrenează spectatorii martori permanentei confruntări dintre rebelii anarhiști și forțele guvernului care sunt pe urmele acestora. Un fir de acțiune secundar îl asocieaza pe colonelul rasist și obsedat cu un grup de oligarhi care manipulează lumea după modelul celor mai pure teorii ale conspirației. Paul Thomas Anderson pare să fi intenționat să se situeze la intersecția satirei politice gen Kubrick și a filmelor cu eroi excentrici și violenți gen Tarantino, fără a pierde niciun spectator amator de filme de acțiune din mainstream. Caricatura construită de Sean Penn mi s-a părut prea extremă pentru a fi eficace, dar asta nu-l va împiedica probabil să fie nominalizat la Oscar și poate chiar să-l câștige. Leonardo DiCaprio este mult mai interesant în rolul rebelului uzat și relația sa cu fiica sa (interpretată de debutanta Chase Infinity) este una dintre fațetele cele mai umane și mai credibile din film. Mai apar alți actori formidabili precum Benicio del Toro, Regina Hall sau Alana Haim despre care pot spune doar că aș fi dorit roluri mai consistente pentru fiecare dintre ei. Banda sonoră creată de Jonny Greenwood este excepțională, cu lungi pasaje care însoțesc scenele de acțiune cu acompaniamente în genul cinematografului mut.
‘One Battle After Another’ încearcă să fie prea multe deodata și nu reușește în toate. Este ca un foc de artificii care izbucnește cu zgomot și culori dar se stinge repede și rămâne fumul. Va avea probabil succes la public și la Oscaruri, dar se va stinge, cred, în timp, va rămâne mai ales ca un document al felului în care Hollywood-ul a încercat să spună despre lume ceva, dintr-un anumit punct de vedere, printr-un film care să facă și încasări consistente.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
