Johnny English Strikes Again (2018)
Regia: David Kerr
Distribuția: Rowan Atkinson, Ben Miller, Olga Kurylenko
Trăim într-o lume divizată. Există două categorii de locuitori ai planetei între care nu poate exista compromis de vreun fel. Există cei cărora le plac comediile cu Rowan Atkinson (și cu Jerry Lewis, Louis de Funes, Jim Carrey etc.). Există cei cărora nu le plac aceste comedii. Eu fac parte din prima categorie. Șansa mea (și vina mea de neiertat pentru cei din cealaltă categorie) este că pot râde sănătos, din inimă, și fără a-mi cere scuze la un film cum este ‘Johnny English Strikes Again’.
Premiza filmului. Marea Britanie este victima unei serii de atacuri cibernetice. Unul dintre ele expune toți spionii activi ai serviciilor de informații engleze, ceea ce ii face inutilizabili. Prima ministră a Marii Britanii (Emma Thompson), o doamnă respectabilă și tunsă scurt (orice asemănare cu o prim-ministra britanică, doamna respectabilă și tunsă scurt este o coincidență), este nevoită să recurgă la serviciile spionului pensionar Johnny English (Rowan Atkinson), același tip super-incompetent și super-încrezut pe care îl cunoaștem din filmele precedente.
În paralel prim-ministra plănuiește să încredințeze toate operațiile informatice ale țării unui proprietar de firmă hitech de mare succes care deja deține o mare parte din secretele cibernetice și internetice ale lumii (orice asemănare de asemenea o coincidență). Cu ajutorul unor ‘gadgets’ tehnice care erau inovații sofisticate acum 4-5 decenii, al unei spioane rusoaice care este o formă superioară de organizare a materiei (Olga Kurylenko), și a norocului său fenomenal, Johnny English pleacă în misiunea de a salva lumea. Pare incredibil? Ridicol? Citiți presa (serioasă) și veți găși zilnic multe știri mai incredibile și personaje mult mai ridicole.
M-am distrat copios și am râs de două ori mai mult decât la orice altă comedie în ultima vreme. Regizorul David Kerr, un specialist al comediilor de televiziune, este la primul său film de lungmetraj, dar asta nu se simte deloc. Acțiunea decurge fluent în logica comediilor de acest gen parodiind filmele cu super-spioni gen James Bond sau Mission Impossible. Echipa de actori joacă cu o vizibilă plăcere, Atkinson își desfășoară întreaga gamă de gag-uri comice, dar descoperim cu această ocazie și talentele comice ale Emmei Thompson. Ceea ce este inedit și adaugă efectului comic al filmului este preferința eroului pentru ustensilele retro ale spionilor din anii tinereții lui James Bond și Jimmy English. Tradiția (așa cum o cunoaștem din filmele și romanele de spionaj) se confruntă cu lumea contemporană a Internetului și a telefoanelor inteligente. Adăugându-l pe Rowan Atkinson, amestecul devine comic exploziv.
