Fritz Lang (2016)
Regia: Gordian Maugg
Distribuția: Heino Ferch, Thomas Thieme, Samuel Finzi
Filmele despre filme și realizatorii lor mai mult sau mai puțin faimoși reprezintă una dintre cele mai populare teme în cinematografie, iar rezultatele sunt foarte amestecate, de la filme clasice superbe la eșecuri plictisitoare care nu reușesc să se apropie de personalitățile spumoase și strălucitoare din istoria cinematografiei cu care se ocupă. Pentru a lua doar un exemplu, Alfred Hitchcock a fost recent eroul a cel puțin două filme având ca subiecte personalitatea sa și realizarea unora dintre cele mai cunoscute filme ale sale. Unul a fost bun, celălalt mediocru, dar imaginea noastră despre maestrul filmelor ‘de groază’ a fost îmbogățită prin vizionarea acestor filme. În istoria cinematografiei germane (și nu numai a celei germane), Fritz Lang este o personalitate uriașă. Regizorul Gordian Maugg a reușit să facă un film interesant despre el, nu unul perfect, dar cu multe idei și o combinație de tehnici care îl fac să merite să fie văzut și discutat. Majoritatea filmelor regizorului se referă de altfel la perioada pre-nazistă și nazistă din istoria Germaniei și el pare să fie unul dintre regizorii de film care se apropie direct și fără nostalgie de acele vremuri.
În ciuda titlului său „generic”, „Fritz Lang” se ocupă de un episod specific în viața și carieră celebrului cineast. La fel că și eroul din „Artistul” lui Michel Hazanavicius, Fritz Lang, un regizor de film care și-a construit numele și faima în industria filmului mut, s-a confruntat în jurul anului 1930 cu apariția perturbatoare a sunetului în cinematografie. În pregătirea sa pentru primul film vorbit, care va fi numit „M”, și-a luat inspirația de la un caz de crime în serie. În acest proces, cercetarea sa a devenit obsesie, iar modul său de viață a fost influențat de subiectele întunecate pe care le investiga. Viziunea lui Gordian Maugg despre personalitatea lui Lang nu este foarte simpatică, până la punctul în care ne face să suspectăm într-un anumit moment din film că Lang însuși ar fi fost implicat în crime.
Celălalt aspect foarte interesant al filmului „Fritz Lang” este editarea inteligentă, care combină scene cu actori, jurnale filmate ale perioadei și scene din „M”. Ficțiunea din film și despre viața regizorului se îmbină cu istoria documentată într-o manieră perfectă. Filmările alb-negru funcționează și ele foarte bine. Mi-au plăcut performanțele actoricești ale lui Heino Ferch ca Lang și Samuel Finzi în rolul criminalului, se potrivesc cu atmosfera perioadei și cu stilul filmului lui Lang. Pentru cea mai mare parte a duratei poveștii, primul îl urmărește pe cel de-al doilea și ajută la prinderea lui. Când se întâlnesc într-un dialog care are loc în închisoare (un dialog care probabil nu s-a întâmplat niciodată în realitate), ei găsesc un număr îngrijorător de asemănări în destinele lor. Într-o variantă diferită a soartei, marele regizor ar fi putut fi un criminal. Sau poate chiar a fost? Această întrebare rămâne deschisă.
