My Left Foot (1989)

My Left Foot: The Story of Christy Brown (1989)-Piciorul meu stang
Regia: Jim Sheridan
Actori: Daniel Day-Lewis, Brenda Fricker, Alison Whelan, Kirsten Sheridan

Sa spunem insa ca “My Left Foot” nu a reusit pe deplin pe acest plan, pentru ca drama ce se configura a avut multe momente de comedie, de reusita a celui care suferea, ceea ce il aduce pe un plan inferior celor doua filme mentionate mai sus. Cu toate acestea, toate celelalte atribute sunt ceea ce trebuie pentru un film de succes.

In primul rand, este un film inspirat dintr-un fapt real, povestea vietii lui Christy Brown sau mai exact unei parti a acesteia, care decurge de la nasterea lui din anul 1932, trecand anumite faze, accentuand altele, pana la gasirea perechii sale, Mary Carr, dupa indelungi incercari si dezamagiri, datorate in principal infirmitatii sale. Avem, in al doilea rand, o interpretare de exceptie a lui Daniel Day Lewis, intr-un rol foarte greu de transpus, rol care i-a adus premiul Oscar pentru cel mai bun actor in anul 1990. Cum altfel poate fi categorisita interpretarea unei persoane care nu isi poate control decat o singura parte a corpului si anume piciorul stang, dar cu ajutorul caruia poate misca si muntii din loc, vorbind la figurat: cu acesta, picteaza, salveaza viata mamei sale, joaca fotbal si marcheaza goluri, construieste noi camere si, in cele din urma, isi scrie autobrigrafia, care ii va aduce izbavirea si o stare materiala mai buna. Care ii schimba viata.

Chiar daca s-a nascut cu o paralizie care ii afecteaza aproape tot corpul, Christy Brown isi aduna toate puterile mentale pentru a supravietui unei lumi dure, batjocoritoare, pana si din partea tatalui sau. Cu ajutorul mamei, dar si al fratilor sai, care ii arata o dragoste incredibil de sensibila, daca privesti toate gesturile lor asa cum trebuie, invata sa citeasca, sa se joace, sa fie pivotul principal in anumite momente, sa scrie, sa picteze si chiar sa aiba propria galerie sau, ce realizare!, propriul carucior. Mama sa este principalul sprijin si aici Brenda Fricker face un rol entuziasmat si este atat de simpla, fericita, zambitoare, cu o fire atat de deschisa si de iubitoare pentru fiul sau infirm, incat si-a meritat cu prisosinta premiul Oscar pentru cea mai buna actrita in rol secundar, primit in 1990.

Este un film despre viata si fericire, despre supravietuire si dorinta fiecarei fiinte umane, indiferent de conditie sau de starea fizica de a reusi, de a fi cel mai bun. Este un film in care regizorul irlandez Jim Sheridan a acordat atentie fiecarui detaliu, fiecare dintre acestea constituind o parte importanta, substantiala la reusita personajului. In timp, raman in memorie amanuntele: sutul cu piciorul stang care aduce golul castigator, tentativa de a fura carbunele atat de necesar incalzirii peste iarna, dorinta de sinucidere cu acelasi picior care da, din fericire, gres, incercarile de seducere a diferitelor fete si dragostea venita in cele doua cateva minute cat a stat in preajma lor. Fiecare astfel de detaliu construieste viata unui om care a reusit in ciuda tuturor conceptiilor si in profida tuturor obstacolelor.

Nota: 9.5/10