Medalia de onoare (2009)
Regia: Calin Peter Netzer
Cu: Victor Rebengiuc, Camelia Zorlescu, Mircea Andreescu, Ion Lucian, Radu Beligan, Costica Draganescu si ultimul pe lista – cu voia dumneavoastra – Ion Iliescu
Ceva se intampla cu filmul romanesc. Ceva de bine! Din ce in ce mai de bine!
Si acest ultim vizionat eseu cinematografic vine in sprijinul afirmatiei mele. Un eseu despre ridicolul tragic al mediocritatii unui personaj emblematic care traverseaza 75 de ani de viata fara sa inteleaga nimic mai mult dincolo de nivelul sacosei pe care si-o poarta nedezlipita asupra-si! Nimic mai mult dincolo de micul sau univers naclait in false probleme si valori sociale, inabusit de frustrari egoiste, intunecat de imposibilitatea de a identifica in jurul sau calitati morale, aspiratii normale, tanjind dupa o recunoastere a demnitatii individuale pe care nu si-a construit-o nicicum de-a lungul vietii – din lipsa unei proprii si definite identitati! Un personaj sufocat de tarele epocii si intepenit in peisajul acesteia. Meritul scenariului! Tudor Voican se dovedeste un atent analist al epocii trecute, ca si al tranzitiei, dar si un fin psiholog al neantizarii identitatii umane. Si creioneaza in jurul lui Ion I. Ion o lume trista si tragic-comica, o lume cu care refuzam sa ne identificam, dar din care facem parte inca, o lume in care traim cu totii, unii tangential, altii – chiar in mijlocul ei.
Si este si meritul echipei de productie coordonata de regia lui Calin Peter Netzer. Netzer a stiut sa dea viata acestui scenariu, a stiut sa insufleteasca cu talent, cu intelegere, cu duiosie chiar, aceste personaje-fantoma care mai bantuie inca societatea romaneasca si dupa cum observ – o vor mai bantui inca multa vreme.
Netzer a stiut sa incredinteze aceasta partitura splendida a rolului lui Ion I. Ion lui Victor Rebengiuc si astfel – cei doi – regizor si actor au plamadit in laboratoarele artei un personaj pe care nu il poti uita multa vreme dupa ce luminile salii de cinema s-au stins.
Magistrală interpretarea lui Rebengiuc, dovadă a unui autentic si profund talent modul in care realizeaza portetul unui individ cu care nu se identifica social si ideatic sub nicio forma. Sunt cateva scene in care Victor Rebengiuc merita si chiar a luat aplauze in timpul proiectiei. Unul dintre aceste momente este acela in care, participand la ceremonia de primire si de felicitare a celor onorati cu Medalia de Onoare – MAPn cu ocazia implinirii a 50 de ani de la incheierea WW2 – ceremonie desfasurata la Palatul Cotroceni sub egida Presedintelui Ion Iliescu (un “alt” Ion), eroul filmului, fata in fata cu Seful Statului, pe langa ridicolul, absurdul si ilarul prezentarii solicitarilor “cetatenesti” legate de rotorul defect al centralei de termoficare si al unei vile in constructie in coasta batranului lui bloc, isi intinde pe fata un ranjet extraordinar, plin de mandrie, de importanta, de fericire. Un ranjet al imbecilitatii care frizeaza absurdul!
La fel de magistrale sunt si scenele calatoriilor lui Ion I. Ion cu autobuzul, drumuri care trec prin fata monumentelor bucurestene inchinate eroilor militari ai neamului. Si pare ca este pentru prima oara in viata lui cand acest obscur si mediocru pensionar baga in seama maretia acestor grupuri statuare – si numai in corelare cu noul sau statut de “erou al WW2”. Fericirea si importanta in care se complace irumpe din fiecare por al fetei atat de opace pana la aceste evenimente. Aceeasi trecere insa, prin fata statuilor, in momentele in care ii este amenintata alura de erou si ii este privat dreptul la Medalia de Onoare, il insingureaza pe scaunul din autobuz si ii aduce incrancenare pe figura! Desigur, aici este si mana lui Marchidan, regizorul de imagine, care a stiut sa lucreze exceptional cu figurile actorilor. Asa cum a stiut sa aduca si cateva raze de lumina in film, aruncand stralucire pe figura nevestei lui Ion I. Ion, doamna Baitan – interpretata de Camelia Zorlescu – al doilea rol complex al filmului si pe chipul si personajul Ion J. Ion (parca ar fi Jean fiul lui Ion), interpretat de maestrul Radu Beligan.
“Oameni…oameni…” melodia interpretata de Aurelian Andreescu vine in finalul filmului, la scena memorabila a reuniunii de familie in jurul mesei, sa puna un punct definitoriu povestii: cine suntem, cum gandim, incotro ne indreptam! Si Ion I. Ion se afla pe culmile neintelegerii!
Mergeti sa vedeti acest film! Ascultati-ma ! Merita !
Nota: 9/10
Scenariul: Tudor Voican
Imaginea: Liviu Marghidan
Producator: Liviu Marghidan
Coproducator: Karl Baumgartner
Producator delegat: Ada Solomon
Distribuit de: Parada Film
World rights: HiFilm Productions & Pandora Film
2 comments