Mammuth (2010)
Regia: Gustave de Kervern, Benoît Delépine
Scenariul: Benoît Delépine, Gustave de Kervern
Distributia: Gérard Depardieu, Yolande Moreau, Isabelle Adjani, Miss Ming, Benoît Poelvoorde
Un film extraordinar, care il legitimeaza – daca mai era nevoie – pe Gerard Depardieu in galeria celor mai buni actori de film francezi ai momentului – alaturi de Reno si Auteuil.
Un film-poem despre existenta acelor oameni simpli, obisnuiti, care traiesc o viata printre noi si pe care adeseori nu avem ochi sa ii vedem, nu avem comprehensiune si empatie sa ne apropiem de ei, nu avem urechi sa ii ascultam si pana la urma, nerespectandu-i intru egalitate, scadem in respectul fata de noi.
Acei oameni simpli care isi fac datoria in si pentru societate, muncesc o viata intreaga in conditii aspre, cuminti si dedicati, neatenti la drepturile legale pe care le au si pe care patronii/administratorii le codosesc in favoarea lor, nepriceputi intru interactiunea umana, dar pastrand in sufletul lor comori de gingasie si o anume intelegere originala, profunda si subtila a vietii.
Ajuns in pragul varstei de 60 de ani, Serge Pilardosse, muncitor de multa vreme intr-un abator, iese la pensie! Un moment de viata dificil pentru orice om obisnuit cu ritmul si rutina muncii de zi cu zi. Cu atat mai mult pentru Pilardosse poreclit „Mammuth” – dupa numele motocicletei sale, o recliva a anilor 70 si o piesa rara in lumea moderna. Cu atat mai mult pentru „Mammuth”, pentru ca el este inca un fel de copil inocent in lumea care il inconjoara, nu stie altceva decat sa munceasca constiincios sub indrumarea sefilor sai; neindemanatic in propria gospodarie, nepriceput la targuielile necesare casei, docil si linistit in relatia statica cu Catherine – sotia iubitoare si mamoasa.
Cadoul de consolare pentru retragerea la pensie, primit in cadru festiv din partea firmei si a colegilor, este un imens puzzle, pe care Pilardosse il priveste alaturi de nevasta sa, cu o usoara neliniste si teama :).
Necazul lui Pilardisse insa este altul: pentru completarea anilor de munca si obtinerea beneficiilor financiare meritate la pensie, ii sunt necesare ceva acte si declaratii de la patronii pentru care asudate in anii tineretii sale.
Fireasca este hotararea de a pleca de acasa, de a porni in cautarea locurilor de munca din tinerete, de a-si obtine „declaratiile” necesare drepturilor financiare. Si de aici incolo, Serge Pilardosse porneste pe drumul regasirii sale, a celui ce a fost, a celui ce ar fi putut sa fie, a celui care a devenit si a celui ce se va redescoperi. Din acest moment, se contureaza firul dramatic al unui roadmovie, in care eroul porneste calare pe Mammuthul sau din tinerete, umplandu-si plamanii de iluzoria libertate a soselelor si a naturii. Un roadmovie in care este intovarasit de fantasma fostei iubite Yasmine, cea care odinioara ii deschisese baierele inimii insingurate, dar care il lasase la fel de singur dupa tragicul ei sfarsit intr-un accident.
Rand pe rand, Pilardosse calca pe locurile unde a muncit, intalneste personaje care mai de care mai dezumanizate, mai smechere, mai profitoare, este inselat, este umilit (caci fara un „bacalaureat” – a ramas doar un condamnat la victimizare), este talharit, dar este precum un buldozer lasat in libertate: nu cedeaza, continua incapatanat drumul, gustul libertatii este acum adrenalina sa, se imbaiaza in natura, doarme pe pamantul gol, este vegheat de fantoma fostei iubiri, aduna banuti detectati in nisipul plajei alaturi de un personaj ciudat, dar fermecator si pasii il poarta spre casa copilariei sale. Definitorie este intalnirea aici cu Miss Ming, fiica fratelui sau si cu varul sau – tovaras de „sotii” din copilarie. Miss Ming, tanara traind in lumea ei originala a casutei roz de poveste, cu aleile gradinii flancate de pitici si papusi grotesti ii aduce lui Mamuth o infuzie de prospetime, de nonsalanta, de voir vivre si pana la urma…de speranta, de hotarare, de dor de intoarcere … spre casa si spre el!
Examenul de bacalaureat: proba la filozofie! Proba de foc pentru Serge Pilardosse. Inghesuita in banca minuscula de clasa, namila invesmantata in aceeasi comoda jellaba, isi pune pe hartie sufletul: „ Toata viata am muncit, am asudat an dupa an… am muncit si mi-am vandut sufletul doar pentru a uita… am trait ce a fost mai greu… de acum inainte singura mea menire este de a iubi…” Pilardosse si-a regasit speranta si stelele sufletului sau!
Absolut superb! Si posibil numai prin prezenta lui Gerard Depardieu, acest „urias” (la propriu si la figurat) om si artist, care a inobilat filmul cu prestatia sa, bineinteles, alaturi de ceilalti actori – fiecare dintre ei cizeland pana la perfectiune personajele emblematice interpretate. Sub bagheta celor doi regizori si scenaristi Gustave de Kervern, Benoît Delépine. Atata poezie, naturalete, firesc, tragic – dar si atat de mult umor invaluit in abur de tristete. Un umor care razbate printre altele si din accentele fine de critica sociala, de apasare pe tarele si incorsetarile birocratiei. Si o lectie despre cum trebuie sa ne traim viata!
Realizatorii filmului ne spun: „Bineînţeles că filmul este anacronic. Chiar şi imaginea este anacronică. Pe 8 mm, film vechi pe care nimeni nu îl mai foloseşte. De fapt, nimeni nu îl mai fabrică. Am avut un stoc, care ne-a fost de ajutor. Am dorit o frumuseţe reală a imaginii, am vrut altceva decât ceea ce vedem astăzi. E un alb-negru în culori. Nu am făcut niciodată making of, dar acum am făcut unul: a fost Fred Poulet, care a filmat în Super 8mm. Acesta va fi pe DVD.”
Si tot de la ei citire aflam ca: « Motocicleta condusă de Gérard în acest film este un Münch 1200 din 1972. Trebuie să fi rămas o duzină în toată lumea, aceasta fiindu-ne încredinţată de un colecţionar. Este o motocicletă germană din anii ’60, cum nu s-a mai văzut: inventatorul a luat un motor de maşină şi l-a pus într-un cadru de motocicletă. „
Fiecare dintre noi, la primii pasi „in pensie”, se elibereaza de „munca” cum poate, cum intelege…. Serge Pilardosse s-a eliberat si s-a regasit…pe motocicleta!
