La fille au bracelet (2019)
Regia: Stéphane Demoustier
Distribuția: Roschdy Zem, Chiara Mastroianni, Melissa Guers
Drama franceză de tribunal ‘La fille au bracelet’ realizată în 2019 de Stephane Demoustier pornește de la o situație care reprezintă unul dintre coșmarurile oricărui părinte. Cum se confruntă o pereche de părinți cu faptul că fiica, abia ieșită din adolescență, este acuzată de o crimă oribilă, asasinarea celei mai bune prietene? Poate rezista familia, căsnicia? Pot face față părinții dubiilor legate de posibila vinovăție a fetei lor și remușcărilor datorate faptului că de la un punct încolo nu o mai pot apăra în confruntarea cu mașina justiției? ‘La fille au bracelet’ care adaptează și relocalizează un film argentinian (pe care nu l-am văzut) tratează aceasta temă cu discreție și sensibilitate.
Scena care deschide filmul pare o copie a scenei care deschide filmul românesc ‘Arest’ al lui Andrei Cohn pe care l-am văzut recent. Scena este filmată de departe pe o plajă, într-o singură secvență. O familie petrece o după-amiaza liniștită la malul mării. Apare poliția care smulge una dintre persoane din viața normală pentru a o arunca într-o realitate cu totul diferită, în închisoare. De aici cele două filme nu mai seamănă, cel puțin în aparență. Cea arestată este Lise, o adolescentă de 16 ani (Melissa Guers), fiica unui cuplu de stare sociala medie (Roschdy Zem, Chiara Mastroianni). Viața familiei se transformă într-un coșmar a la Kafka, fiind confruntați cu arestarea preventivă timp de șase luni a fetei și procedura juridică care după doi ani duce la procesul în care Lise este acuzată de crima. Cea mai mare parte a filmului se petrece în sala de proces. În fața tribunalului par însă să fie puse mai mult întrebări legate de moralitatea acuzatei decât probe care să demonstreze vinovăția. Lipsa de comunicare a fetei nu o ajută în confruntarea cu acuzarea, judecătorul și jurații, dar este vorba despre șocul firesc prin care trece o adolescentă smulsă din viața normală și aruncată în proceduri juridice sub o acuzație cumplită, sau poate este vorba despre indicii de vinovăție? Dubiile se strecoară chiar și în sufletele părinților.
Mi-a plăcut abordarea regizorului Stephane Demoustier. El filmează scenele de la tribunal ca pe o transmisie televizată, în de stil neutru de dramă justițiară. Și scenele care se petrec intre părinți, sau intre părinți, fată și fratele ei sunt lipsite de sentimentalism și nu dau răspunsuri explicite tuturor întrebărilor. Tocmai datorită obiectivității regizorale spectatorii, precum jurații procesului, își pot forma propria lor opinie. Pledoaria avocatei conține poate cheia în care trebuie privit filmul: cât înțelegem, părinți și oameni maturi, din problemele și trăirile tinerilor, cât ne mai amintim și cât am uitat despre cum eram noi la vârstă lor? Minimalismul caracterizează și dirijarea actorilor. Melissa Guers în rolul Lisei realizează un debut excepțional care este sper începutul unei formidabile cariere. Roschdy Zem și Clara Mastroianni sunt foarte potriviți în rolurile părinților, rezervați și păstrându-și în interior zbuciumele. Apare în acest film și Anais Demoustier (sora regizorului) într-un rol foarte diferit de cel din ‘Alice et le maire’ în care îmi plăcuse enorm. Chiar mă întrebam în timpul vizionării ce ar fi gândit eroina de acolo despre această procuroare care pare să încerce să condamne o tânără pentru crimă fără probe concrete, cerându-i practic acuzatei să-și demonstreze nevinovăția în loc ca ea, procuroarea să dovedească vinovăția dincolo de orice dubiu, cum o cer legile justiției. ‘La fille au bracelet’ este genul de filme despre care uneori se spune că arată ca un episod întins de serial TV. În acest caz este însă mult mai mult, este o dramă de tribunal cu o poveste și cu personaje care însoțesc spectatorii mult timp după ce proiecția filmului s-a terminat.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Saintpierredescorps.fr)
